... and stuff

Comentariu la un articol din Evenimentul Zilei. Scris de un anume Emil (o fi Boc?! nush). Deci nu-mi apartine insa SUBSCRIU..

2012-01-25T04:55:00.001-06:00

S-a dovedit, inca o data, ca Derbedeul si Repetentul nu pot stringe in strada, chiar platind, aducind pe bani grei din toata tara, decit citeva mii de retardati, dezaxati, golani, scursurile societatii. Aceste jeguri, aceasta drojdie, aceasta pleava a societatii, oamenii cei mai timpiti au tupeul sa ceara schimbarea conducerii tarii, aleasa in mod democratic si care a obtinut rezultate economice bune, intr-o perioada foarte grea de criza economica mondiala.
Cu toate acestea, propaganda si manipularea nerusinata este mentinuta la cote inalte, in speranta ca vor ajunge din nou la putere coruptii si infractorii din usl, sau din spatele usl.
Nu au nicio sansa. Romanii stiu cine a salvat tara de la faliment si cine a devalizat-o.
Presedintele si Premierul au facut maximum posibil pentru salvarea tarii de la faliment.
Rezultatele se vad : tara a evitat falimentul, a iesit din recesiune, a revenit pe crestere economica, somajul este dintre cele mai mici din UE, exporturile au crescut, indatorarea tarii este redusa.
Presedintele a explicat foarte clar necesitatea masurilor de austeritate. Masurile de austeritate nu au fost o optiune. Au fost impuse de criza economica mondiala, de lipsa fondurilor la buget, de lipsa surselor de finantare, pentru plata integrala a salariilor si pensiilor. Riscul neadoptarii masurilor de austeritate era falimentul, incetarea de plati, hiperinflatia, prabusirea monedei nationale, colapsul economic. Altceva nu avea de spus. De fapt, ce sa spui unei gloate de derbedei, de huligani si de inapoiati mintal, dezinformati, indobitociti si incitati de lichelele din opozitie ?
Sa le spui ca este criza economica mondiala ? Sa le spui ca toate tarile au fost obligate sa adopte masuri dure de austeritate, pentru a iesi din recesiune ? Sa le spui ca in cele mai multe tari din UE, somajul este mult mai mare ? Ca in capitalism, niciun guvern nu poate asigura locuri de munca pentru toata lumea ? Ca nivelul de indatorare al tarii este dintre cele mai mici din Europa ?
Ce pot intelege aceste animale din piata, care au fost indobitocite ani de zile ca guvernul este incompetent, ca guvernantii fura si de aceea salariile si pensiile sunt mici ? Asculta cineva, daca le spui adevarul ? Intelege cineva fara scoala, fara minte, fara carte, fara creier ?
Singua greseala a Presedintelui si a guvernului a fost ca au permis ca, ani de zile, lichelele si infractorii din opozitie si de la televiziunile mogulilor sa-si bata joc de eforturile celui mai competent cabinet, care a fost confruntat cu o criza economica mondiala severa si care a scos tara la liman.
Toti intelectualii si ziaristii cinstiti, corecti trebuie sa explice in fiecare zi, pina va intelege si ultimul timpit din aceasta tara, ca Presedintele si guvernul cunosc problemele oamenilor si fac maximum posibil pentru a le rezolva. Atunci cind veniturile la buget o vor permite, guvernul va majora salariile si pensiile, fara sa fie nevoie de nicio manifestatie de protest.
Toti intelectualii si ziaristii cinstiti, corecti trebuie sa explice in fiecare zi, pina va intelege si ultimul timpit din aceasta tara, ca nicaieri in lume presedintele si guvernul nu-si dau demisia daca un numar de citeva sute sau mii de derbedei, huligani sau inapoiati mintal, manipulati sau platiti de infractorii din opozitie, urla sloganuri imbecile pe strada.
In democratie, singura metoda de exprimare a optiunii este la urne, o data la patru ani. Anul acesta vor fi alegeri. Atunci se va stabili cine este reprezentantul majoritatii cetatenilor tarii.
Faptul ca la manifestatiile stupide de protest vin aceleasi persoane, in general, drojdia societatii, dovedeste ca acestia reprezinta doar o minoritate care trebuie sa se supuna majoritatii. Asa este in democratie.

Titlu - Cuvânt sau text pus în fruntea unei lucrări sau a unei părți distincte a ei, indicând rezumativ sau sugestiv cuprinsul acesteia. Aşa e.

2011-11-11T04:31:00.006-06:00

Eu şi Flor’cica încă aşteptăm.

Ne-am gătit azi. Ne-am pus ţoala de duminică pe noi. Şi acum aşteptăm. Trebuia să se întâmple de ceva vreme da’ io i-am zis lu’ Flor’cica să aibe răbdare că la noi totul se petrece mai greu, aşa ... în sloumouşăn. Părerea mea. Ea e cam agitată şi numără minutele. Ba nu, secundele. Rong ăghien. Nanosecundele. Numără nanosecundele. Stai aşa! Există nanosecunde? Nush, da’ Flor’cica le numără. Io cre’ că nanosecundele astea sunt aşa nişte secunde, adică nişte secundele, nişte fărâmituri fărâmiţate de secundele mici, mici, mici. Da’ care trec greu, greu, greu.

Bă Flor’cică, mai vine bre azi? Mi s-a lungit gâtu’ ca la bâtlan¹, tot uitându-mă pe geam. Eu am doar gâtul lung, restul e mic, mic. Ca nanosecundele lu’ Flor’cica. Auzi, cică am şi moţ de câteva pene date pe spate. Aşa o fi, n-o contrazic că oricum e agitată şi poate pierde numărătoarea.

Io cre’ că vine de la periferie. E traficul aglomerat. Sau o fi reţinut prin alte părţi. Ori poate că nu ne iubeşte bre Florc'ică şi d’aia nu vine. Ai fost cuminte anu’ asta? Că cică e ca Moş Crăciun. Dac-ai fost cuminte vine, dacă nu ... poate la anu’. Zic.

Hai că mi-am pierdut răbdarea. Şi speranţa. Io cre’ că nu mai vine. Ne trase ţeapă. Las-o-n muşchii mei de treabă! Ne-am mai pus şi paiete pe noi. Chiar şi javroschi. Pardon, jvarovschi d-ălea. Să-l întâmpinăm cum se cuvine.

Hiiiii! Ce se-ntâmplă? Flor’cica a ridicat muia² în aer şi pare că adulmecă ceva. Io cre că ia luat urma. Ce faci bre, te-ai tâmpit!? Crezi că ăsta pute? Te crezi ogar? Afgan?

Ăsta are întârziere ca trenurile noastre. Doi ani întârziere într-un singur an. E o performanţă.

Gata! E oficial. Nu mai vine. S-a dat comunicat de presă în acelaşi maaaaaaaare ziar de maaaaaaaaaare tiraj în care anunţaseră şi că vine. Cum care bre? Libertatea.

Cică nu mai vine azi sfârşitu’ lu lumea. Ce proşti. Ce ştiu ei! Io tot mai cred că e în întârziere. Şi Flor’cica mai crede. Că tot numără. Iar dacă nu, tot mai avem o şansă. La anu’ pe 12.12.2012 la 12:12. Sau la anu’ celălalt pe 13.13.2013 la 13:13. Sau poate peste cinci ani pe 16.16.2016 la 16:16 ...

Părerea mea.

... şi a lu’ Flor’cica.

... ok, sfârşitu' lumii n-a venit, asta este. Da’ la noi tot a venit ceva. Sâc! A venit era glaciară. De câteva ore bune s-a închis centrala. Că noi n-am ieşit din criză şi angajatorii sunt tot ăia. Cu cota indiviză de 1/8 din cota indiviză de ½ din topul de hârtie. Flor’cica deja e împăiată. Ai zice că-i moartă dacă n-ar mişca uşor din buze. Săraca ... ea tot numără. Nanosecundele. Acu’ ce să vă zic. Nush dac’aşteaptă tot sfârşitu’ lumii sau dezgheţul.

¹[BÂTLÁN, bâtlani, s. m. Pasăre de baltă din ordinul picioroangelor, înaltă de un metru și chiar mai mult, cu pene cenușii, cu gâtul, cu ciocul și picioarele lungi și cu un moț de câteva pene date pe ceafă; stârc cenușiu (Ardea cinerea)]

²MÚIE s. f. (Arg.; folosit adesea art. și mai ales în expresii) Gură, fleancă. (din țig. mui (Graur, Juilland)

Debitător şef: Mary-Joe

Codebitător şef: Flor’cica

In vizita la GENICOLOG

2010-03-19T04:56:00.007-06:00

N'am mai scris de ceva vreme, însă ceea ce urmează sunt obligată să postez căci e damn funny:
Aşadar, astăzi amica A. ne-a povestit Flor'cicăi şi mie că ieri a fost la ginecolog. Până aici nimic deosebit, însă cică mama prietenului ei, respectiv viitoarea ei soacră (sper să nu) a ţinut morţiş să o însoţească. Foarte ciudat n'ar fi nici asta, însă madam' soacra nu numai că a însoţit'o dar a intrat cu ea şi în cabinet la domnu' doctor, asfel încât amica A. a ajuns să facă "umeri-craci" cu domnu' doctor, de faţă cu mama soacră, care supraveghea atent investigaţiunea. Amica A. a murit de ruşine, domnu' doctoru' a murit de râs, iar mama soacră a fost singura satisfăcută. În faţa acestei istorioare, noi, io si Flor'cica am rămas ca la dentist şi ne-am gândit noi aşa şi am început, evident sub formă de bârfă şi caterincă, următoarea discuţie pe messenger. Avertizez, conţine mici pornografii, căcănării şi porcisme necenzurate.

Deci:

flory1blue: deci...te duci cu mama la GENIcolog?
Mary-Joe: mai nu stiu ce sa zic, il prefer pe taica'tu
flory1blue: pai sa stiu
Mary-Joe: ori frac'tu daca e dispus
Mary-Joe: adica ma gandesc ca au mai multa experienta
flory1blue: sa mai arvunesc si vreo 2 vecini
Mary-Joe: chiar te rog
Mary-Joe: faci tu asta pentru mine?
Mary-Joe: eu n'am indraznit sa zic
flory1blue: evident
Mary-Joe: iti foarte multumesc si iti raman proFUND indatorata
flory1blue: adica....sa fie acolo ca la spectacol
Mary-Joe: da' zi'le sa ia niste bannere cu ceva de genul: Maricico, hai ca potiiii, Maricico - jos chilotiiiii, d'astea
Mary-Joe: intelegi?
Mary-Joe: niste baloane, ceva
Mary-Joe: adica sa fie atmosfera
flory1blue: bine ..
flory1blue: ma gandeam si la niste prieteni
flory1blue: dar..avand in vedere ca nu ai vrut sa-i ajuti .... nu pot apela
Mary-Joe: si daca se poate pe dl. N., care, in timpul consultatiei sa intervina prompt, din 2 in 2 minute: auziti, am si eu o chestiune cu dumneavoastra
flory1blue: cred ca a venit H.
flory1blue: il vrei?
Mary-Joe: io zic ca in aceste conditii, consultatia mea ginecologica sa se desfasoare pe Lia Manoliu
flory1blue: 3D...zic
Mary-Joe: si o sa ma gandesc pe cine bag la tribune si pe cine la peluze
Mary-Joe: si o punem de'o premiera
Mary-Joe: pana una alta eu ma cac, unde zici sa ma exteriorizez in piata unirii sau la romana?
Mary-Joe: auzi
Mary-Joe: si vreau ca pe ecranul de pe Lia Manoliu, sa apara informatii de genul: am descoperit un chist, deci 1-0 pentru ovarul stang
Mary-Joe: ovarul drept recupereaza, 1-1
Mary-Joe: bine, in cazul lui A. cred ca vom juca fotbal american, ca parca acolo e cu 20-35
flory1blue: ce rele suntem fata
flory1blue: bine..sunt de ras astia
flory1blue: ma mir cum de nu s-a bagat si aia in pizda ei
flory1blue: sa se uite si ea..daca tot era acolo
flory1blue: sa intitulezi..
flory1blue: "o vizita la GENIcolog"
Mary-Joe: auzi, lasam intrarea libera sau percepem taxa?
flory1blue: pai...depinde
Mary-Joe: eu zic sa percepem taxa
flory1blue: daca faci asta pt stiinta...sa fie libera
Mary-Joe: insa joia intrarea libera pentru barbati
flory1blue: daca nu...sa castigam si noi ceva
flory1blue: joia?
Mary-Joe: pai da
flory1blue: de ce?
Mary-Joe: nu stiu, asa mi'a venit
flory1blue: aha..
flory1blue: pai....daca e 3D..trebuie sa dam si ochelari la intrare
Mary-Joe: clar
flory1blue: asa ca..luam bani
flory1blue: sa ne scoatem o cheltuiala
flory1blue: si..zic...
flory1blue: sa largim echipa
flory1blue: o luam si pe ..colega..
flory1blue: cu web-ul pe tâţe
Mary-Joe: da mai dar e criza si ma gandeam ca joi, de exemplus, ca sunt la ovulatie, sa facem o mica reducere, in sensul ca: vii insotit de un prieten beneficiezi de reducere 20%, vii insotit de mama soacra reducere 75%, vii si cu tata socru - gratuit dom'le
flory1blue: da....ai dreptate
flory1blue: gandesti ca un om de afaceri
Mary-Joe: bineinteles, tre' sa fac si eu un ban ca aci ... mor dracu' de foame
flory1blue: sa stii..ca..
flory1blue: una lume..ne-a luat-o inainte
Mary-Joe: auzi, crezi ca ar avea mai mult succes daca as face o clisma in direct?
flory1blue: la OTV
Mary-Joe: nu, la "Acces din Rect"
flory1blue: sa imi spui cand..
flory1blue: sa dau sms sa-mi iau si eu casa
flory1blue: mai asteapta...sa avem exculsivitate
flory1blue: sau macar ..un CHIROTAJ, ceva
Mary-Joe: n'avem
Mary-Joe: inca
Mary-Joe: dar lui A. i s'a spus ca se poate insarcina, deci ... pe viitor .... oricum facem foileton
flory1blue: daaa
flory1blue: avem subiect

PERLE

2010-03-04T08:30:00.001-06:00

BIROU NOTARIAL - PERLE ALE CLIENŢILOR SAU ALE PERSONALULUI
1. "De ce a ieşit dl. notar?"

2. "Cât costă un notariat pentru cantină?"

3. "... să împuterniceze pe ..."

4. "... să ştampilească ..."

5. "La etajul unu ... pe scări?" (nu, cu liana pe fereastră)

6. "Staţi puţin să vă dau toate cerceficatele."

7. "Acolo scrieţi declaraţie.
In cifre?"

8. "Să-mi daţi buletinul şi certificatul dumneavastră de deces ..."

9. "... domociliată în ..."

10. "Unde vă trebuie, la R.A.R?
Nu, la Registrul Auto Român."

11. "Vreau şi eu să fac o moştenire.
După cine?
După mătuşa mea, e şi ea aici. (o succesiune se deschide doar după decesul unei persoane)

12. "Se colicită autentificarea prezentului înscris" (solicită)

13. "Dl. notant" (dl. notar)

14. "Dna. notariat n'a venit?"

15. Dată scrisă pe o cerere: 9 a 10 2002

16. "Autoturism marca SDODA FELICIA"

17. "Ouăle pe reşou fierb mai mâhnit" (mocnit)

18. "Mă va reprezenta în faţa instituţiilor pulice"

19. "Aici este ... cum să zic ... notariat?
Da!
Pot să fac şi eu naşterea?"

20. "Zice că a murit notariatul asta" (în sensul că "am auzit că a murit notarul ăsta")

21. "Vrei să o am pe cunoştinţă?" (conştiinţă)

22. "ISAURA se scrie cu S sau cu Z?
Cu "I" domnişoară!"

23. "Dă-mi şi mie craterul!" (cutter)

24. "Vreau şi eu o declaraţie monoparlamentară" (monoparentală)

25. "Vreau şi eu o promură" (procură)

26. "Câte clase aveţi?
Câteva."

27. "Ce studii aveţi?
Copiii."

28. "Am venit aici la domnul notarion."

29. "Am procuratorul la mine" (procura)

30. "Datele mamele mele" (datele mamei mele)

31. "Ce studii aveţi?
Ce e alea?"

32. "Astea (actele) daţi'mi'le înapoi că tre' să mai fac ceva pe ele ..."

33. "Sun-o pe D. să treacă ea o coaie prin fax"

34. "Puteţi să'mi faceţi şi mie un notariat?" (un act notarial)

35. "Mi'a lăsat (testament) până să moară, dar nu mai e cazul ... că trăieşte"

36. "Dl. M. o strânge-n mână şi pleacă" (factura)

37. Cererea scrisă a unui client: "Pentru avocat P.B., allias C.I.C.E.R.O (Coordonatorul Internaţional al Comunităţii Europene din România). Am poftă de o copie legalizată de pe succesiune. D.E."

38. "Procură d'aia ... să tragă gaze ..."

39. "Nu mi'aţi taxulat faxele" (nu mi'aţi calculat taxele)

40. Dl. Ţurţure (se ocupă de centrale termice)
Dl. Gheţu (repară frigidere şi aparate de aer condiţionat)

41. "Terenurile astea nu au tarcele şi parcea" (parcele şi tarla)

42. "Ai tendinţa de a tinde ..."

43. "Te autovindeci singur ..."

44. "M.: Deci, gata, cine a făcut caca să meargă să şteargă colacul wc'ului!
X: Bine fata mea, dar eu am făcut doar un mic pipi ..."

45. "Va putea institui ipoteci de orice rangă" (rang)

46. "Aici scrie parlalele ... adică tarcelele" (parcelele, tarlalele)

47. "Domnul B.I. în calitate de unchi şi mătuşă ..."

48. O cerere completată de un client:
"Subsemnaţii DRAGOMIR, domiciliaţi în BUCRET, vă rog să redactaţi şi autentificaţi DECLAŢI. Data: 10 96 14"

49. "Sunteţi căsătorită?
Nu! Adică da, dar trăiesc în concubinaj ..."

50. "Ai văzut ce'a făcut Brelusconi?"

51. "Am văzut un film cu actorul ăla ... Brulis." (Bruce Willis)

52. "... a făcut un chirotaj" (chiuretaj)

53. " ... hermosexualii aia ..."

54. "I'a jignit, le'a zis moguli ..."

55. "Vorbeau ceva la televizor despre nu ştiu ce gigălău" (gigolo)

56. "Are glasonieră în Bucureşti"

57. "Am fost la genicologie"

58. .... şi o dulceaţă de fetiţă care are doar 3 ani, afirmă (sau mai degrabă trage o concluzie): "Ştii că boul e soţia vacii ...".

... broken wings and self resignation ...

2009-11-13T11:44:00.003-06:00

Aseară am reuşit să ma cert cu trei persoane, un taximetrist, o farmacistă şi o vecină. Chiar nu consider ca a fost vina mea. Eu sunt un om extrem de politicos şi cu foarte mult bun simţ (chiar prea mult). De cele mai multe ori, când nu'mi convine ceva, tac şi înghit. Încep să găsesc scuze şi sfârşesc prin a nu lua atitudine, chiar dacă am dreptate. Aseară, însă, pe fondul stresului acumulat în ultima vreme din cauza unor probleme cu adevărat serioase care păreau că nu se mai rezolvă, am cedat nervos. De trei ori. Cu toate astea, pot spune că am fost foarte civilizată, n'am ţipat şi n'am jignit pe nimeni. Doar mi'am spus punctul de vedere. Şi bine am făcut. Am închis gura a două dintre persoanele cu care am avut altercaţia, iar cea de'a treia şi'a cerut chiar scuze.

Frânturi. Îmi vin în minte frânturi ... de idei, de gânduri ...

Azi dimineaţă mi'au dat lacrimile ...
Eram in troleu, am ocupat un loc şi în faţa mea, pe două scaune stăteau doi copii. Am realizat după câteva momente că erau singuri. Un băieţel şi o fetiţă, îmbrăcaţi sumar. Eu eram înfofolită până'n gât şi tot simţeam frigul. Ei aveau doar nişte bluziţe de trening. Băieţelul să fi avut vreo 8-9 ani, slab şi cu ochii încercănaţi, ca după plâns mult. Fetiţa cred că avea vreo 4-5 ani, ceva mai zglobie, dar la fel de slăbuţă. I'am întrebat dacă sunt fraţi şi le'am oferit o prăjiturică, rugându'i s'o împartă. Frăţeşte. Băiatul mi'a confirmat că sunt fraţi şi a refuzat prăjitura, politicos. M'am îndârjit, părându'mi rău că nu am avut două, şi i'am întins'o fetiţei, care a luat'o, recomandându'i să'i dea jumate şi fratelui. Se uitau la mine cu ochi mari, fetiţa zâmbind, iar fratele trist. Am simţit că mi se rupe inima. Fratele a desfăcut poleiala prăjiturii şi i'a dat'o surorii, care a mâncat'o pe toată. Sunt sigură că ar fi vrut şi băiatul, dar n'a cerut. A lăsat'o pe ea s'o mănânce toată. Au coborât înaintea mea, iar mie mi'a venit să mor de ciudă şi de neputinţă. Oare unde se duceau? Doi copii singuri la ora aia? Oare unde se duceau? şi care'i povestea lor? Ca să scap de frustrare, mi i'am imaginat pe amândoi, peste ani şi ani. Sunt bine, au crescut frumos. El e pilot de avion, iar ea e medic pediatru. Au amândoi familii şi sunt fericiţi. Şi de fiecare dată când el se întoarce dintr'o cursă, se întâlnesc într'o cafenea şi petrec o oră împreună. Frate şi soră. El îi aduce mereu câte un cadou frumos cumpărat de prin ţările pe unde merge, iar ea îi aduce prăjitura lui preferată. După care, se despart îmbrăţişându'se şi pleacă fiecare la familia lui.
Azi, la serviciu, am remarcat status'ul de messenger al uneia dintre cele mai vechi şi mai dragi prietene ale mele, A, care suna cam aşa: "broken wings and self resignation". Am dedus că nu'i una dintre cele mai bune zile ale ei şi am sunat'o. Nu mai vorbisem de vreo două luni şi ceva. A început să plângă aproape instantaneu. Este tristă şi dezamăgită. Nu i s'a întâmplat nimic ... nimic bun de multă vreme. E de'o vârstă cu mine şi cred că începe s'o apese singurătatea. Nu mai are poftă de mâncare, a slăbit mult (nu era grasă nici înainte) şi doarme mult ca să nu mai fie nevoită să facă faţă apăsării. Am înţeles'o perfect. Am fost şi eu acolo şi nu odată. E un sentiment oribil. Atunci când ai impresia că nu e nicio cale, nu mai e nicio speranţă, nimic bun nu se mai întâmplă, iar tu funcţionezi din inerţie. Am încercat cât am putut, s'o încurajez şi nu ştiu cât am reuşit. Îmi este foarte dragă fata asta, iar eu, pentru a doua oară pe ziua de azi m’am simţit neputincioasă … Urmează să ne vedem zilele astea şi să ne descărcăm sufletele. Eu acum nu am astfel de probleme sau cel puţin nu le mai văd momentan. Am altele ... şi, în ceea ce mă priveşte nu mai am timp să mă gândesc şi să mai sufăr şi pentru aşa ceva. Dar ştiu cum este …
… şi lumea nu s’a oprit în loc, timpul nu a stat ...
De ce? De ce nu încremeneşte timpul? De ce lumea nu se opreşte în loc atunci când un om are o problemă, atunci când un om suferă, atunci când un om moare? De ce?
Întrebări stupide ... nu s’a oprit timpul nici când a murit Iisus, nici când moare Papa sau Dalai Lama, cu atât mai puţin nu se va opri timpul că doi copii sunt înfriguraţi, că A se simte singură şi nefericită şi că eu am problemele pe care le am ... Singuri trebuie să ni le rezolvăm pe ale noastre şi singuri trebuie să găsim calea ca să mergem mai departe ...
Dar sunt oricând binevenite o mână întinsă şi o vorbă bună ...

Cate? 4! Ce 4? Ce cate?

2009-10-15T07:05:00.005-06:00

Criza financiară loveşte în orice domeniu, însă am impresia că afectează mai mult materia cenuşie, ucigând cu sălbăticie neuronii, şi aşa într'un număr îngrijorător de mic, ai unora care s-au născut în puf, iar acum se dau de ceasul morţii c'o să'i mănânce sărăcia, iar pentru a atenua efectele dezastruoase, fac economie exact unde nu trebuie.
De exemplu, la noi la birou s'a refăcut inventarul de consumabile, fără de care ne putem uita unii la alţii şi râde ca pizda'n târg care vinde linguri (ceea ce facem oricum).
Şi s'a achiziţionat un număr de:
-4 holograme şi jumătate,
-3,14 etichete,
-1/8 topuri hârtie,
-3 ml tuş roşu (negru nu s'a achiziţionat fiindca îl vom fabrica în incintă, folosind ceva lac de unghii, dizolvant şi mină pisată de la sfertul de creion cumpărat şi identificat mai jos. deja unul dintre angajaţi a fost însărcinat să meargă să dea un acatist la biserică ca să nu sară dracu'n aer coşmelia, Doamne iartă'mă),
-un sfert, adică 1/4 de creion,
-2 pixuri din care unul e la mâna a doua şi
-şi atât.
Mă scuzaţi, revin cu o mică rectificare, s-a achiziţinat cota indiviză de 1/8 din cota indiviză de 1/2 dintr'un top de hârtie, pe care nu o putem totuşi folosi, întrucât fiind în indiviziune cu magazinul de la care s-a cumpărat, nu ştim care parte din coli ne aparţine nouă şi care parte aparţine magazinului, motiv pentru care va trebui să facem un partaj. Ne'am dat dracu'. Asta ne'ar mai lipsi un litigiu pentru cota indiviză de 1/8 din cota indiviză de 1/2 din topul de hârtie.
În schimb, unul dintre angajatorii noştri şi cel considerat a fi mai pălit la creier de criză, şi'a achiziţionat una pereche de ochelari, care a costat cât rechizitele noastre pe 4 ani jumate (şi asta într'o perioadă de maximă înflorire şi prosperitate). Mă gândesc că a fost o investiţie bună, întrucât ochelarii ăştia se pare că sunt de ultimă şi cea de pe urmă generaţie de binoacle, lupe, monoacle, care, culmea măresc numărul şi cantitatea de papetărie pe cap de mândru angajat al mândrei firme'nfloritoare. Adică e ca pe vremea lu' nea nicu', când recolta strânsă depăşea hectarul.
Azi dimineaţă nu'mi găseam capsatorul şi m'am gândit că mi l'a subtilizat vreun coleg puternic afectat de criză. Dar pe urmă m'am gândit mai bine şi mi'am dat seama că totuşi eu n'am murit încă. Numai când mori îţi iau alţii chestiile, fiindcă tu oricum nu mai ai ce face cu ele.
Acum trebuie să închei transmisiunea directă, fiindcă au trecut cele 34 minute de curent electric la care am avut dreptul pe săptămâna asta.
Ta, ta ...

P.S. Şi pentru că se ştie că cafeaua agită, temându'se de un protest spontan al celor 3 virgulă 4 angajaţi, ni s'a tăiat raţia zilnică. Acum ni se serveşte o zeamă lungă din nişte buruieni crescute cu multă grijă şi dragoste chiar în cei 0,45/0,75 m de grădină din faţa firmei. Mie îmi miroase a spălare de creier, dar cine sunt eu să mă opinez acilea? Iar acum chiar că nu mă mai joc, fiindcă Flor'cica a primit jucărie nouă, iar eu nu. Mă duc să dau cu protestu' de garduri.

... că de restul mi se rupe "expadrila"!

2009-09-08T11:38:00.007-06:00

"Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale Din această dilemă nu puteţi ieşi. Am zis!".

Cu toate că am încercat’o şi eu de câteva ori, urăsc totuşi sau hai să zicem că’mi displac foarte mult persoanele care, cu toate că te văd de la început cum eşti sau cel puţin au mai mult decât o vagă idee, te acceptă şi te iau de bun, după care încearcă din răsputeri să te schimbe. Fiindcă au ele impresia CA CAracterul lor este un fel de etalon, iar tu tre’ neapărat să te aliniezi. Pula, pizda, coaiele … pardon, my bad!!!
Păi bine bah, boule, chiar crezi că mă mai poţi schimba pe mine la 31 de ani?! Şi de ce să mă schimbi? Ţi se pare cumva că ideile tale şi comportamentul tău sunt mai date dracului decât ale mele? Eu m’am săturat şi refuz să mai fac ceva, cumva doar fiindcă îi place sau nu’i place lu’ drăcică şi lăcică. E de preferat să fac exact ce şi cum mă taie capul şi cum vreau şi cum simt, ca mai apoi, dacă vine vremea să scot din sertar afişul cu “loc de dat cu capul” şi să’l înfig în perete, măcar ştiu dracu’ că e greşeala mea, afişul meu, zidul meu, capul meu şi, respectiv cucuiul aferent.
Când iţi pasă prea mult de unul sau de altul, ajungi într'un final să uiţi de tine, iar asta chiar nu trebuie să se întâmple. Mai dă'i în pula mea pe toţi marţafoii şi pe toate matracucile, filfizoni închipuiţi.
Din pacate traim într'o societate de rahat şi prea multe dintre lucrurile pe care ne'am dori să le facem, nu ne sunt accesibile. Să renunţ şi la puţinele lucruri care'mi sunt la'ndemână şi care'mi plac, doar pentru că nu's pe gustul lu' Gigel şi Ionel, mi se pare stupid.
P.S. Nu'mi cer scuze pentru limbaj, fiindca tocmai asta'i ideea ... aici poti sa scrii ce vrei, cand vrei si despre ce vrei, chiar cu riscul de a fi vulgar. Cateodata doar asa reusesti sa punctezi. Iar cuvintele folosite se regasesc in Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. Şi daca totusi am zgariat retina "sensibElicoasa" a vreunui personaj si mai "sensibElicos", ii recomand "Povestea Pulii" a dragului nostru, Ion Creangă.

P.P.S. Căline aştept următorul post. Ai vreo pereche de "expadrile"? :)).

Uite o curte plină de bătătură ...

2009-08-21T04:17:00.002-06:00

De ce nu e bine să cunoşti vedete?

Adică de ce nu e bine să te bagi în seamă cu actuale vedete, foşti Gigei, Ionei şi Costei, adicătălea prietenii tăi din copilărie ...
Păi răspunsul e simplu ... tocmai d’aia, fiindcă ei ajunseră vedete iar tu nu. Fiindcă dovleacul lor s’a transformat în caleaşca, iar p’al tău l’a făcut mă’ta plăcintă. Păi de un’ să ştie bre biata femeie că tocmai ţi’a futut şansa să devii şi tu „cineva”? Şi tot aşa, la ei castelele construite’n Spania în copilărie deveniră în mare parte reale, la tine castelul tău se cheamă apartamentul nr. 2, două camere, semidecomandat, care’i pe numele lu’ tac’tu. Ei au terasa cât apartamentul tău şi jumate dintr’a lu’ vecinu’. Tu ai balconul cât să’ncapi tu dar doar pe verticala. Ei ies pe terasă şi’şi beau liniştiţi da’ cu talent cafeaua, fericiţi că’ncepe o nouă zi când ei sunt vedete. Tu ieşi în balcon, admiri ghena din spatele blocului, simţi în plete zefirul şi’n nări simţi ceva ... greu şi te ofileşti instantaneu şi’ţi vine să leşini, dar te abţii că n’ai unde, că tu’ncapi doar pe verticală.
Ei au talent, tu nu. Ei se mişcă cu talent, vorbesc cu talent, cântă cu talent, îşi suflă mucii cu talent, se cacă şi se fut cu talent. Tu nu! Că doar nu poate nimeni să spună că Simona Senzual mai ajungea vedetă dacă nu se mişca aşa cum ştia ea mai bine şi pe unde ştia ea mai bine, adică cu talent. D’aia ei sunt vedete iar tu nu. Se uită la tine sau cel puţin aşa crezi şi te bucuri, gândindu’te că până la urmă sunt şi ei oameni şi şi’au amintit cu plăcere de tine şi’ţi faci mea culpa că i’ai judecat greşit. Fals. Nu se uită la tine, se uită prin tine sau pe deasupra ta, căci tu nu prea exişti. Tu n’ai talent şi dacă n’ai talent nu eşti vedetă şi dacă nu eşti vedetă, pentru ei eşti ceva aşa ... din decor, ceva faună sau floră, depinde. Ei, spre deosebire de tine, sunt capabili să emită judecăţi proprii de valoare. Tu nu, că pe tine nu te duce dibla. Ş’avem aşa:

Oana Zăvoranu:
„Am cerut sa-mi puna si mie bibeloul meu si sufletelul meu frumos, ca este o superbitate, sa mi-l puna si mie, sa-mi faca si mie catarul asta. Si-atunci videoclipul sa si-l tina, pentru ca ti-ai batut joc de motanul meu! Cel mai tare m-a durut motanul meu, care-a stat 14 ore aproape intr-o batjocura, fara sa faca pipi, fara sa mananca... “
Loredana Groza:
.”Sunt oameni care nu poti sa le bagi lucrurile in cap nici cu forcepsul”
.”Sigur ca am auzit de El Nino. E numele unui cantaret de muzica latina, nu ?”
Andreea Raicu:
“Asa ca daca v-a placut Dragos il puteti sustine la numerele care apare chiar in acest moment pe ecranele televizoarelor dumneavoastra. “
Andreea Marin:
“Dumnezeu a pus mana pe umerii nostri ca si cuplu.”
Delia Matache:
“Promit ca am sa dau tot ce pot, tot ce am mai bun si toata energia, tot spatiul din lume, tot... pentru asta.”

Claudiu Raducanu, care, cândva era dispus să se mute într’un blocnotes, întrebat fiind ce-ar trebui să facă autorităţile cu această caniculă care omoară oameni, vine cu următorul răspuns demn să rămână în anal, pardon (greşeala mea), în analele istoriei vedetelor: „Păi, Poliţia ar trebui să-l aresteze pe Caniculă ăsta, dacă e aşa periculos!“.
Şi’atunci, cum poţi tu, umil locatar (că propretar e tac’tu) al apartamentului nr. 2, semidecomandat şi cu vedere la ghenă, să te ridici vreodată-niciodată la un asemenea hal, pardon (din nou greşeala mea), grad, la un asemenea grad de cultură şi valoare şi talent?

Am scris cele de mai sus (şi recunosc că am exagerat într’o oarecare măsură) întrucât nu mai târziu de aseara, am avut ocazia să revăd un fost amic, actualmente vedetă cu ştate grele, care, ce’i drept m’a recunoscut, însă s’a uitat la mine ca şi când faptul c’am îndrăznit să’l salut a fost mai mult decât inoportun. N’aveam pretenţia să ţopăie de fericire şi să mă ia în braţe, însă cândva, împreună cu el şi alţi mulţi prieteni, ne vedeam zilnic, beam pepsi, mancam îngheţată şi ... construiam castele’n Spania.

P.S. Cred ca titlul de mai sus e dintr'altă telenovelă ... da' ăsta mi'a venit :)).

And the Oscar goes to ...

2009-08-17T11:02:00.003-06:00

Ahhhhhhh! Sunt atât de emoţională … nu po' pentru ca să cred … n’am cuvinte (adevarul e că fără astea am rămas de mult, la câte blog’uri am scris în ultima vreme). În primul rând aş vrea să mulţumesc familiei mele, care m’a născut mama mea şi lu’ prietenii mei care este şi a fost alături de mine şi pentru supriza care mi’a făcut’o şi care pentru că m’a votat. Shukran!

Acum, lăsând gluma la o parte, se pare că am primit un premiu de la Cristina. Şi fiindcă n’am mai primit un premiu dintr’a şaptea (cred), mă declar fericită. Aleluia, să fie primit! Cristina iţi multumesc.

Regulile sunt simple:
1. Afişarea premiului (da’ io nu’l afişez fiindcă nu ştiu care’i ăla)
2. Afişarea link’ului celui care a oferit premiului. http://taceriferecate.blogspot.com/
3. Premiul va fi oferit altor 10 bloggeri (da’ io nu cunosc atâţia bloggeri aşa că îl voi oferi doar celor de mai jos).
(E bine, am încălcat cam toate regulile …).
Premiul (când vom elucida care’i ăla) merge mai departe la …
1. Călin - http://calin-crainic.blogspot.com/
2. Cristina - http://taceriferecate.blogspot.com/
3. Larry - http://larrymatta.blogspot.com/
4. Madonia - http://madoniaiulia.blogspot.com/
5. Cristi Blaga - http://blagamethods.blogspot.com/

6. Gigel - http://gigelitatea.blogspot.com/
7. Dan Gheorghe - http://unsimpluom.blogspot.com/
8. Serginiu - http://www.serginiu.com/
9. Florentins - http://florincoman81.blogspot.com/
10. … Gata, nu mai ştiu …

RUN FORREST, RUN!!!

2009-06-10T06:57:00.008-06:00

Când e timpul să "let go" şi să "move one"?
Am crezut ani în şir că e o întrebare simplă, dar care necesită un răspuns complicat.
Ete că m'am înşelat. Da, până şi geniile se înşeală câteodată.
Adevărul este că întrebarea este puţin tricky, însă răspunsul este de o aşa simplitate încât rămâi prost.
Ideea este că de la bun început când vezi că ceva nu merge, că ceva nu'ţi convine, că nu este tocmai cum te aşteptai, atunci e momentul sa renunţi şi să mergi mai departe. Din start!
Nu mai face compromisuri, nu mai lăsa de la tine, nu te gândi că poate doar ţi s'a părut că e naşpa şi că de fapt lucrurile sunt minunate că nu's, renuţă şi gata. Prima impresie, primul impuls sunt cele corecte. Simţi că'ţi vine să fugi?! Fugi, prietene! Nu te mai gândi fiindcă nu mai ai la ce. Nu'ţi mai căuta şi nu mai găsi scuze nimănui. Pleacă, du'te cu Dumnezeu, căci nu pierzi nimic, ba din contră te scuteşti de extrem de multe neplăceri, care s'ar traduce prin: nervi, stres, apatie, insomnii, oboseala cronică, lipsa poftei de viaţă şi o suferinţă enormă pe care cu toate că o simţi cu toată fiinţa este de o aşa natură încât nu eşti nici măcar în stare s'o defineşti (enumerarea nu este limitativă ci doar exemplificativă).
Alege să rămâi şi'atunci o să te trezeşti prins într'o "afacere" atât de încâlcită, de înnodată şi de încurcată de nu te mai descurcă nici dracu. Şi'atunci, pentru o vreme o sa'ţi vină să'ţi tragi palme ... la propriu şi să te duci pulii de suflet.
Personal, am o intuiţie foarte bună, rar dă greş. De multe ori mi'am ascultat intuiţia şi am sfârşit prin a mă felicita, însă s'a întâmplat de câteva ori să n'o iau în seamă şi să mă gândesc că nu poate fi chiar aşa rău. Ohhhh! Ce greşeală! Ce oroare, pardon eroare, ce eroare!
Facem des greşeala să pierdem din vedere lucrurile cu adevărat importante, cărora atunci când trebuie şi când putem s'o facem nu le acordăm atenţia cuvenită şi nu ştim să ne bucurăm de ele. În schimb ne lăsăm doborâţi şi schingiuiţi sufleteşte de lucruri, fapte şi oameni care chiar nu merită. Şi'atunci a cui e vina?
Bah Forrest, îţi vine să fugi? Atunci bagă dracu'a cincea şi fugi mâncând pământu' şi cam unde vezi cu ochii. Fiindcă dă'mi voie să'ţi spun, oriunde'n altă parte e mai bine.
Aşa că ... RUN FORREST, RUN!!!

SA NE LEGAM LA CAP. CE DACA NU NE DOARE, NE STA BINE SI E COOL! FOILETON

2009-06-05T04:06:00.003-06:00

Azi mi'am luat hainele de "ma doare'n pula". Azi nu scriu cu diacritice fiindca n'am chef si oricum ma doare'n pula. Am dat aseara un cap in grinda de'am vazut nu stele verzi ci direct Calea Lactee. Culmea mi s'a parut cunoscuta si sunt mai mult decat convinsa c'am mai vazut'o in cateva ocazii. Eu cand merg pe un drum, merg si tot merg, c'o fi lin c'o fi spinos, continui sa merg ca eu sunt "jmechera" si pot. Ce daca ma impiedic la tot pasul, ce daca primesc bobarnace, ce daca'mi creste tensiunea si'mi plesnesc creierii, ce daca in stanga si'n dreapta sunt drumuri mai bune, eu ma duc ca-calu pe drumul meu, fiindca doar p'ala il vad si mi se pare minunat. (Esti proasta!!!) Ce? Cine'a zis asta? Anyway ... Nu ma abat decat atunci cand vine unu' si'mi trage una'n freza cu cheia franceza. (Fah, esti proasta?!) Ok, de data asta nu mi s'a mai parut, cineva afirma sau ma intreaba daca sunt proasta. Ce dracu' sa raspunzi la asta? "Da, sa traiti! Sunt dar ma tratez, iau pilule."
Chiar, ce bine era sa existe pastile pentru tratat prostia. "Buna ziua, doamna farmacioasa, dati'mi si mie o pilula pentru prostita acuta. Domnu', la mata' se vede clar, s'a extins, ia tot tubu' odata, de fapt, ia tot baxu'."
Ma gandeam acum ca eu si cu mine suntem mai multi, dar unde sunt mai multi iese harmalaie si iar nu e bine.
(Ai nevoie de o camasa de forta.)
Dar de ce? ca nu's violenta ... inca.
(Asa ... preventiv.)
Sometimes I think I'm the Queen of the Universe :).
(Esti pe dracu ...)
Gata!!!! M'am plictisit, e unu' care ma apostrofeaza si ma calca pe nervi.
... si oricum ma doare'n pula.
You're so much more than a fish to me, my little friend beneath the sea ... ;)

Crap aka Rahat

2009-04-24T10:06:00.001-06:00

Cred că trebuie să’mi pun ordine în idei. De fapt, mai întâi tre’ să fac rost de nişte idei şi pe urmă să le pun în ordine. Nu mai e nimic amuzant pe lumea asta. Azi am trecut pe lângă un nene care stătea cu burta la soare, lângă un colţ de fostă cofetărie actuală bancă. Şi cum stătea el aşa pe scaunul lui din plastic, când am trecut pe lângă el tocmai ce se rupe plasticul şi odată cu plasticul se face praf scaunul şi ne mai fiind scaunul în firea lui, s’a împrăştiat nenea. Ha, ha, ha! Ba nu! Retrag „ha, ha, ha’ul”, fiindcă nu mi s’a părut nimic amuzant. În mod normal m’aş fi făcut stacojie la faţă de râs, dar azi nu. Azi în loc să „hăhăi” m’am bosumflat şi mai tare. Clar, e ceva în atmosferă care’mi afectează mie cheful de ... orice. Obişnuiam să fiu mult mai amuzantă şi mai amuzată. Acum mi se pare totul ca o comedie proastă la care ai vrea să râzi însă realizezi că n’ai de ce. Şi în loc să râzi te trezeşti cu o grimasă cât China înghesuită pe faţa ta. Da, clar eram mai spirituală acum vreo săptămână. Am pus eu de ceva vreme distracţiile pe planul doi (nu prea am o idee clară despre ce se află pe primul loc, însă tre’ să fie ceva măreţ, de au retrogradat distractiile), însă nu mă gândeam că în acelaşi timp mi’am pus frână la creier.
Şi uite aşa am reuşit să scriu trei aberaţii şi asta doar într’o singură zi. Încep să mă pricep la chestii d’astea. Ei bine, asta găsesc eu că fuse amuzant. Ba nu!

Cel mai tare blog ever RELOADED

2009-04-24T05:36:00.002-06:00

Mi s'a făcut ruşine de ce am scris mai jos şi am venit cu o completare ca să ies cu faţa curată.
Azi e vineri şi e bine că e vineri fiindcă de 5 minute intrai oficial in week'end. Îmi place în week'end, niciodată nu'mi fac program dar întotdeauna sfârşesc prin a avea unul. Diseară, m'am hotărât, mă duc în bar. Nu contează în care, bar să fie. Dar la câtă imaginaţie (n')am şi la cât de dornică de senzaţii tari sunt, probabil voi sfârşi în acelaşi veşnic bar (pub and more). Măcar de'aş schimba dracu' masa. Dar nuuuuuuuuu, stăm la aceeaşi masă şi pe acelaşi loc. Mi'e teamă de schimbări. M'a învăţat pe mine cineva, nu mai ştiu cine dar oricum n'are relevanţă, că dacă ceva merge bine de ce să încerci să schimbi. La prima vedere pare logic, însă uite unde m'a adus pe mine zicala asta. Ceva merge, nu ştiu ce sau măcar în ce direcţie, dar meeeerge, chiar mi'a luat'o înainte. Adică am 31 de ani şi nu stiu de ce şi când îi făcui pe toţi. Eu clar nu'mi aduc aminte. Ştiu că aveam 20 şi acum am 31. De ce? How the hell should I know? Eu cred că sunt amnezică. De fapt, când eram mică eram total îndrăgostită de Peter Pan, asta ar explica multe. Adică cum să fii responsabil şi să te comporţi ca o persoană matură de 31 de ani când tu te simţi de 20? Dacă ar fi aşa, ar trebui ca diseară în loc să merg în bar, să merg la teatru. Şi dacă tot merg în bar n'ar trebui să stau mai mult de juma' de oră, timp în care n'ar trebui să beau mai mult de juma' de bere, timp în care n'ar trebui să flirtez decât cu juma' de bar. Însă fiindcă îmi imaginez în continuare că am o vârstă care'mi permite să fac cam tot ce'mi trece prin cap, mă voi duce în bar unde voi sta până mă dau ăia afară, voi bea până o să'ncep să văd că ninge'afară şi mă voi băga în seamă cu tot barul, fiindcă eu sunt o persoană drăguţă şi foarte sociabilă şi mi se pare nedrept să fac discriminări. Asta numesc eu responsabilitate.
Ce ziceam la început? că vin cu completarea asta ca să ies cu faţa curată??? Cred că tocmai m'am făcut de nu mă mai spală nici Dunărea.
Tragic dar pe mine mă umflă râsul.
P.S. Flor'cică sper să ... ningă la munte. De fapt, nu ... că ar fi frumos, sper să ... cadă grindină şi să vă blocaţi în lift. Wow!!! Sunt un om rău.
Ştii doar că glumesc, sper să aveţi o vreme minunată şi să vă distraţi pe cinste.

Cel mai tare blog ever!!!

2009-04-24T02:06:00.002-06:00

Pha, ce mă plictisesc!!! Îmi vine s'o bat pă Flor'cica. M'a lăsat singură în birou într'o zi de vineri şi a plecat la munte. Bravos!!!
Grozav ... tocmai ce am vărsat cafeaua pe...eeste tot.
Îmi vine să fac o "nemnie" şi cred c'o s'o fac. Până la urmă ce'aş avea de pierdut? Nimic, poate doar respectul de sine. Fleoşc ... de parc'ar fi prima oară. Lasă că'i deştept, se'ntoarce'napoi, iar dacă nu se'ntoarce îl declarăm nul şi găsim altul. Iar orgoliul meu va mai coborî şi el câteva grade sub limita pozitivă ... Asta să fie problema ... Dar şi dacă iese bine ... hmmm.
Maaamă Flor'cică, să vezi bătaia dracu' ce'ţi trag. Mă lăsaşi singură, iar combinaţia "Mary-Joe, singură cu gândurile ei într'o zi de vineri" ştie toată lumea că e dezastruasă. Dacă fac vreo prostie te consider direct răspunzătoare.
Câteodată îmi imaginez că pătrund în creierul meu ca într'o cameră ... goală. Nu'i nimeni acolo, doar unul mic care se plimbă cu capul în jos şi cu mâinile la spate. Pare tare amărât săracul şi extenuat ... de'ar mai fi şi alţii să'l ajute ... Neah!!!! Ar fi fost înghesuială şi s'ar fi creat confuzii ...
Cică Angelina Jolie şi Brad Pitt nu se mai înţeleg aşa bine zilele astea. P'ăştia ce i'o fi apucat!?
Damn it! Da' io mă plictisesc rău de tot ... Mă duc să'mi înjur angajatorul, asta ar trebui să'mi condimenteze puţin ziua ... sau zilele până la adânci bătrâneţi. Hmmm, bătrâneţea ... cred c'am îmbătrânit. Mă întreb dacă e timpul să apelez la chirurgia plastică.
Hai că mi s'a tăiat şi cheful de scris pe blog. Oricum e de toată jalea sau jena sau ... I pretty much suck! Yupiiiiiii!

Efect advers ...

2009-04-08T14:14:00.001-06:00

Pilula! Ce ţi’e şi cu pilula asta, dom’le! Să presupunem că ai o banală durere de cap, dar ca orice durere de cap, fie ea şi banală, te sâcâie şi te’mpiedică să’ţi vezi de ale tale. Deci, trebuie să iei atitudine, şi ce faci? Iei o pastilă, evident. Ce ţi’e şi cu pastilele astea, dom’le! Ştiu, parc’am mai spus asta odată, dar ştiu şi de ce. Fii atent! Te doare „la cabesa” şi iei o simplă pastilă ca să tratezi o simplă durere de cap. Doar ca vezi mata’, te tratezi de una şi sunt şanse mari să dai peste mai multe. Eu mă feresc să mai citesc prospectul medicamentelor, că mă ia cu leşin, fiindcă’ţi trece una simplă şi s’ar putea să te apuce altele mai complicate. Adică, într’un fel, scapi de dracu’ şi dai de tac’su. Şi, da, doar de la o pastilă. Să luăm, de exemplu antinevralgic, căci ne doare capul, da? Păi stai tată, că nu e aşa simplu. Înainte să’l iei, trebuie să cunoşti următoarele: „Contraindicatii: Alergie sau intoleranta la salicilati si antiinflamatorii nesteroidiene (inhibitoare ale sintezei prostaglandinelor); alergie specifica la paracetamol; ulcer gastroduodenal in evolutie, boli hemoragice si risc de hemoragii. Prudenta in boala ulceroasa neevolutiva, astm bronsic, la renali (in administrarea indelungata) si in timpul sarcinii (se va evita primul trimestru si in ultima luna). Se administreaza cu prudenta sau se evita (dupa caz) asocierea cu anticoagulante cumarinice (risc crescut de hemoragii), glucocorticoizi (risc de ulcer si hemoragii), metotrexat (creste toxicitatea acestuia), sulfamide antidiabetice (risc de hipoglicemie), probenecid si sulfinpirazona (efect uricozuric scazut), spironolactona (efect diuretic scazut).”
Adică, stai băi vere, de unde muşchiu’ meu să ştiu eu dacă tolerez sau nu SALICILAŢI ŞI INFLAMATORII NESTEROIDIENE şi, la fel, de unde dracu’ să ştiu eu dacă vreo altă pastilă pe care (presupunem) c’am luat’o mai devreme ca să mă tratez de altceva (căci deh, am o vârstă şi încep spondiloza, Băile Felix şi Amara), şi pe care nu mi’a recomandat’o medicul, însă farmacistul mi’a dat’o cu încredere, nu cumva conţine ANTICOAGULANTE CUMARINICE ŞI METOTREXAT? Să fim serioşi, pentru mine cuvintele astea sunt greu de pronunţat, dar să mai ştiu şi ce înseamnă. Dar nu’i problemă, dacă nu ştiai dinainte la ce eşti intolerant şi la ce faci alergii, clar eşti pe cale să afli. Şi vei spune sigur “băga’mi’aş … ‘tu’i mama mă’sii de treaba, sunt intolerant!” Asta bineînţeles, dacă mai apuci să spui ceva, dacă nu, faci şi tu un şoc anafilactic şi te ia dracu şi asta este. Mare pagubă … Dacă totuşi, tolerezi şi nu eşti nici alergic, nu’i problemă, căci tot n’ai scăpat de tot, fiindcă urmează (mai mult ca sigur, la cât de norocos te ştii), Reactiile adverse: Epigastralgii, greata, voma; reactii alergice diverse, eruptii cutanate, bronhospasm; rar: reactii anafilactoide diverse, cu asfixie sau colaps (intoleranta incrucisata pentru toate inhibitoarele sintezei prostaglandinelor); tulburari de ritm si cresteri ale valorilor tensiunii arteriale.”
Să dea dracu’, ce mişto! Mi’a trecut durerea de cap, dar mi’e greaţă, îmi vine să vărs, mi’a ieşit ceva pe piele, e drăguţ totuşi că’s repartizate uniform, simt că mă axfisiez şi intru în colaps, drept pentru care, simt că mă ia iar durerea de cap. Ş’acum, ce’i de făcut? Ce pana mea să mai faci! Nimic, stai cât se poate de calm şi date fiind circumstanţele, o să’ţi iasă sigur (ochii), fă câteva mătănii, dă’te cu busuioc pe la nas şi roagă’te la toţi sfinţii şi dumnezeii să’ţi lase durerea de cap, da’ să ţi le ia p’alelalte, că nu erau necesare.
Acum, lăsând gluma la o parte, să mai zic una. Când mă pocneşte pe mine “prietena” mea, migrena, jur că mă doare la başcheţi de toate contraindicaţiile şi de toate racţiile alergice şi iau orice. Cică unele migrene pot ţine şi 72 de ore, continuu. Păi dacă m’ar lua vreodată vreo migrena (şi pentru cei care nu cunosc, sunt unele dintre cele mai groaznice şi infiorătoare dureri), care s’ar preconiza a ţine 72 de ore, cu siguranţă aş lua orice. ORICE, numai să ştiu că’mi trece. Chiar şi cianură, că cică’ţi trece de tot … mai întâi viaţa pe dinaintea ochilor (probabil), după aceea durerea de cap, după care iar viaţa … de tot. Dar cine mai stă să ţină cont de’un fleac, doar îţi trece durerea de cap, nu? Restul e efect advers ...

I have way too much free time ...

2009-03-18T15:50:00.000-06:00

Aţi remarcat cum în toate romanele precum şi în toate filmele (fără excepţie) poveştile de dragoste se termină fie tragic ca în „Romeo şi Julieta”, adică ceva de genul „ea moare, el naşte, morţii cară răniţii”, fie „... şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.”? Zăăău?!
Adică toată povestea stai cu sufletul la gură, te bucuri, suferi, plângi, râzi, îţi dai palme, te nervezi şi’ţi vine să intri în ecran sau în paginile cărţii ca să îndrepţi lucrurile şi când ăştia doi ajung în sfârşit împreună, se termină lălăiala şi nu se mai oboseşte nimeni să’ţi spună ce fac ăia până ajung la adânci bătrâneţi. De ce? Foarte simplu. Fiindcă este mult mai uşor şi la îndemâna oricui să’şi pună imaginaţia la contribuţie şi să inventeze aliens care salivează acid, bad mummies puse pe rele, scarabei, fucking vârcolaci sucking fucking blood, trolli, living dead mâncători de creieri, urukai, elfi, Chewbacca, Darth Vader, etc., însă nu cred că există vreun scriitor ori regizor, care să fie în stare să vină cu o poveste plauzibilă şi în acelaşi timp suficient de interesantă şi palpitantă care să ne facă pe noi ăştia de privim sau citim să credem că ăia doi nu numai c’au ajuns să îmbătrânească împreună dar au fost chiar şi fericiţi în tot acest timp. Adică totul numai lapte şi miere. Nu tu un „eşti proastă ca mă’ta, fah prinţeso, sau te’ai făcut cât o balenă, fah cosânzeano, ori numa’ mă’ta e de vină, fah mai leidi” şi nici „eşti bou ca tac’tu, bah Făt Frumoase, sau un măgar mai mare ca tine, bah Luche Scaioacăre n’am văzut decât poate pă tac’tu ”.
Da’ ce făceau ăştia bre de vreme de 60-70 de ani nu s’au plictisit, nu s’au porcăit reciproc, nu şi’au luat lumea’n cap, nu s’au păruit, nu s’au acrit, etc? Hmmmm, ăsta da SF!
Eu cred că la final, se omite special a se preciza un lucru şi anume că cei doi au trăit într’adevăr fericiţi până la adânci bătrâneţi, însă unul în China şi unul în Brazilia, ori unul în Star Wars şi celălalt în Lord of the Rings.
Ştiu! O să mă apuc personal să scriu o carte despre unu şi una, carte în care voi aloca fix o pagina şi trei sferturi cum aleargă ei unul după celalalt până să se găsească şi să se împrietenească, sau, şi mai bine, scriu titlul primului capitol „el a curtat’o şi ea a cedat”, dupa care sar direct, fără să mai intru în detalii, la următoarele capitole, unde pe mai bine de 200 de pagini o să bat câmpii despre cât de fericiţi şi nemaipomenit de încântaţi sunt şi vor fi ei până la adânci bătrâneţi. Şi cartea se va intitula „planeta maimuţelor reloaded” şi va avea un succes răsunător, iar eu voi ajunge mai celebră şi mai bogată decât J.K. Rowling. Şi evident că se va face şi un film după această carte, film care va avea cam 25.000 de episoade (Tânăr şi neliniştit va rămâne doar o amintire), fiindcă trebuie să surprindem, nu’i aşa, viaţa minunată a celor doi protagonişti, felul absolut superb cum se înţeleg ei şi cum râd ei zilnic, unul de celălalt, pardon, unul cu celălalt.
Hai, may the force be with you!

Phascolarctos Cinereus

2009-03-16T15:19:00.003-06:00

Azi noapte am visat că număram paiele dintr’o căpiţă şi trebuia să ţin şi evidenţa lor într’un registru. Şi cum naiba să nu te trezeşti obosit! Că veni vorba de oboseala şi, implicit, de lene, l’am făcut muci pe dl. Darwin şi a lui teorie evoluţionistă. Io nu mă trag din maimuţă, io mă trag din Phascolarctos Cinereus. Ştiu, ştiu ... bezna minţii e adâncă ... ar fi fost şi la mine dar am „googălit” între timp şi m’am luminat. Deci, mă trag nici mai mult nici mai puţin din ursuleţul Koala. Ăsta cică e cel mai leneş mamifer de pe pământ. Doarme aproximativ 20 ore pe zi. E clar ... io sunt ăsta (şi banuiesc că şi Flor’cica are cam aceleaşi origini). Când am început să scriu pe blogg, am mai tras cu ochiul la unul şi la altul şi am văzut că toată lumea avea ca pasiuni: muzica, pictura, lectura, fotografia, etc. ... io m’am gândit, m’am tot gândit, m’am răzgândit, după care am lăsat’o moartă, ca iar s’ajung să mă gândesc ce drac de pasiune oi avea eu??? Şi una dintre concluziile la care am ajuns e ca pasiunea mea e să n’am pasiuni. Şi’am consultat’o pe Flor’cica:
„Mă Flor’cică, tu ce pasiune ai?”
„Somnul!”, răspunsul asta a venit promt, nici măcar nu s’a prefăcut că se gândeşte puţin. Mi’a plăcut fiindcă tot p’acolo ajunsesem şi eu cu unele concluzii în ceea ce mă priveşte.
„Bine bre, da’ cum să scriu aci pe blogg că pasiunea mea e somnul?!”
„Da’ ce’are?”
Avea dreptate.
Vezi bre Flor’cică, ţi’am găsit strămoşul! Care va să zică, nu pierd vremea chiar degeaba. Deci când căscăm noi în timpul programului, cu atâta mândrie, este de fapt chemarea străbunilor.
Auzi mai, că mi’am adus aminte, cum să visez dom’le că lucrez la notariat şi număr paie? Io cre’ că ăsta fuse vis premonitoriu. Criza taică, criza!

În poză sunt eu şi cu Flor'cica. Iote ce feţe de oameni activi şi cu chef de muncă avem! Tocmai ne'am sculat ca să ne culcăm. Hai, somn uşor Flor'cică!

Hmmm ... nu ştiu ... deci, fără titlu

2009-03-11T09:24:00.004-06:00

Astăzi taximetristul m'a întrebat dacă sunt rusoaică :)).
Până acum n'am recomandat muzică aici, sau filme pentru că ... de fapt n'am un motiv anume, doar că m'am gândit că ce'mi place mie nu'i neapărată nevoie să placă şi altora. Dar acum nu mă pot abţine. Am intrat zilele trecute pe blogg'ul lui Cabral şi am dat peste clipul unui tip, un rus, Vitas pe numele lui de scenă, care, după voce aş fi putut jura că'i femeie. Se pare că lumea a auzit de multă vreme de Vitas, eu, spre ruşinea mea, doar de câteva zile (am aflat că a susţinut un concert în România chiar de curând). Am intrat pe net şi'am ascultat mai multe piese. Nu pot spune decât că'i pur şi simplu impresionant, iar când face ce ştie mai bine cu vocea aia, mie mi se zbârleşte pielea pe mine. Simplu.
Şi da, azi dimineaţă, în taxi, ascultam la mp3 Vitas, probabil cu sonorul dat foarte tare, dacă taximetristul a putut identifica limba ... motiv pentru care m'a întrebat dacă sunt rusoaică :)). Era o vorbă "eşti frumos ca limba rusă". Dacă ţi se spunea astfel, nu era de loc un motiv să te mândreşti, era, din contră, un motiv să'ţi faci un upgrade, să'ţi faci ceva îmbunătăţiri la moacă. Aveam şi eu, ca mulţi alţii, ideea preconcepută că limba rusă este urâtă şi nu ştiu dacă sunt subiectivă, însă încep să învăt că parcă nu'i chiar aşa. Iar dacă acum mi s'ar spune că's frumoasă ca limba rusă, m'aş simţi chiar bine. Oricum, la ce voce are acest domn, ar face să sune bine chiar şi cea mai urâtă limbă de pe pământ (alta decât rusa, lol).
Celor sceptici care afirmă că Vitas este doar un produs comercial şi că în spatele feţei carismatice pe care o vedem pe scenă s'ar afla de fapt vocea altei persoane, le recomand să urmărească concertul din 2003 susţinut de Vitas, când acesta demonstrează clar că interpretează live şi că vocea'i aparţine.
Să nu uităm totuşi ca avem şi noi un Vitas al nostru, respectiv Mihai Trăistariu, sau că au ei un Mihai Trăistariu al lor. Tot căutând informaţii pe net, am nimerit întâmplător pe un forum unde se făcea comparaţie între Vitas şi Trăistariu. Un imbecil afirma, printre altele, că să'l compari pe rus cu românul "este o blasfemie la adresa artistului desăvârşit rus". Cu această ocazie ţin să'ţi spun, amice, că un astfel de comentariu ţi'a asigurat primul loc între idioţi. Amândoi artiştii sunt foarte buni în ceea ce fac (şi lui Mihai Trăistariu i’a fost confirmat talentul în nenumărate ocazii), doar că Vitas a ales să interpreteze şi operă (sunt convinsă că şi Trăistariu ar putea s’o facă la fel de bine), iar, din păcate, al nostru Mihai nu'i promovat suficient de mult şi nu se bucură de aceeaşi susţinere ca şi Vitas, ceea ce'i păcat.
Am văzut că şi Cabral, în articolul respectiv, nu’i acordă prea mult credit românului nostru ş’atunci, dacă singuri ne punem beţe’n roate, de ce mai avem pretenţia să ne aprecieze străinii?

I need a brain surgery

2009-03-05T03:16:00.006-06:00

Mi se întâmplă şi mie ca şi tuturor celorlalţi, îmi imaginez, să visez cu ochii deschişi. Şi o fac destul de des, însă cel mai potrivit moment mi se pare a fi seara când mă bag la somn. Şi fiind visul meu, ar trebui sa'mi pot imagina orice, evident nu? Ha! Da' de unde! Spre exemplu, unul dintre visele mele este să naufragiez cu Agentul 007 pe o insulă pustie unde o să facem dunga'dunga toată ziua şi toată noaptea. N'oi fi eu Miss Univers dar fiind singura muiere de pe insulă, Agentul mă va prefera pe mine în locul caprelor sau altor lighioane. Clar, nu? Agent care este întotdeauna altul depinzând de ce actor, cântăreţ sau X man îmi aprinde mie imaginaţia în perioada respectivă. Şi naufragiem. Buuun! până aici e bine. Însă de aici şi până la paradisul imaginat e cale lungă. Îl las puţin de'o parte pe domnul Agent, care evident abia aşteaptă să facă sex cu mine şi încep şi mă gândesc cu ce ar trebui să fiu îmbrăcată. Şi'mi ia câteva minute bune (timp în care mă şi stresez) să asortez bluza cu nădragii, cureaua cu şoşonii, care, neapărat trebuie să fie cu toc şi cerceii din urechi cu inelul de pe deget, pentru că totul trebuie să fie impecabil, nu? După care, mintea'mi zboară şi mai departe. Ce mă fac dacă rămânem acolo vreme îndelungată? Îmi trebuiesc care va să zică, neapărat un aparat de epilat (cu baterii Duracell) sau măcar un bic, o pensetă şi un antiperspirant, periuţă şi pastă de dinţi, asta dacă nu vreau ca în câteva luni s'ajung s'arăt ca un cimpanzeu. Pe urmă îmi mai trebuiesc ceva produse pentru îngrijirea părului, precum şi o perie şi o foarfecă, fiindcă tocmai am schimbat clima şi părul meu este sensibil şi se degradează. Asta dacă nu vreau să mă tund cu ciobul. După care îmi mai trebuiesc cel puţin trei-patru rânduri de haine pe care le voi croi cât mai scurte şi cât mai strâmte, aşa cum am văzut eu în filme (deci am nevoie şi de ac şi aţă) şi bineînteles vreo câteva seturi de lenjerie intimă, neapărat de la Victoria's Secret, e visul meu şi evident îmi permit. Cam când ajung în acest moment realizez că odată cu mine şi cu domnul Agent ar mai trebui să naufragieze şi Mall'ul din Vitan. Şi cum este visul meu, în secunda doi, pe plajă, undeva în dreapta sub cocotieri, apare "puf!!!" Magazinul Unirea. Las' că'i bun ş'ăsta ... Şi când ai ditai magazinul şi'ţi permiţi să iei totul gratuit, ce faci? Intri să faci cumpărături, logic, nu? Şi dau năvală ...
După ceva vreme ies încărcată de pachete şi pacheţele. Le pun de'o parte şi mă îndrept agale către domnul Agent, care m'aşteaptă nerăbdător şi plin de dorinţă şi ... ADORM. Iar a doua zi mă gândesc că iar m'am pierdut în amănunte şi detalii şi'am pierdut din vedere ideea centrală a visului, ceea ce era mai important. "Ce vacă sunt, iar nu mi'am tras'o aseara cu domnul Agent!"
Concluzia este că eu nici în visele mele cele mai frumoase nu pot să scap de unele complexe şi detalii inutile. Adică, nu e mai simplu să'mi imaginez din start (că doar e visul meu, nu?) că am 1.70 m, 100-65-100 (ha, ha, ha), că sunt epilată permanent şi că sunt aşa un fel de zână a zânelor, deci perfectă??!!!??? Noooooooo, eu trebuie să pierd vremea şi să'mi asortez elasticul de la chiloţi cu tocul de la pantof. I'm an idiot!
Am discutat şi cu unele prietene aspectul ăsta şi: Flor'cica nu'şi imaginează insule pustii cu Agenţii aferenţi, ci alte "tâmpenii" (dar se pierde şi ea în detalii), Anca îşi imaginează ca şi mine (cu tot cu complexe şi detalii) însă în locul domnului Agent este domnul Vampir, iar colega Mihaela se vede într'o cabană la munte cu domnul ..., direct dezbrăcată (aş zice eu, deci fără complexe şi detalii inutile).

Nu am chef azi ...

2009-03-03T07:50:00.003-06:00

Deci, tre' să scriu ceva că altfel mă bate Flor'cica.
Da' n'am ce ...
Gata, ştiu!
"Într'o baltă neagră patru ochi luceşte. Ce să fie oare? Cre' că e doi peşte!"
Cam atât ...
Eu zic că'i mai mult decât suficient pentru astăzi.
Încă ceva ... mă gândeam să scriu undeva sus şi mare ca să se vadă, cum am văzut eu la emisiunile alea "jmechere", că acest blog este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Adică dacă, ipotetic vorbind, m'apucă spumele pe vreuna şi'i zic aşa, direct că'i o vacă-proastă, că are un caracter infect, că nu întotdeauna progenitura a doi oameni inteligenţi va fi şi ea inteligentă, că este nesimţită, că moare iarba pe unde calcă ea, că este cea mai urâtă combinaţie de prostie şi răutate, etc., aceasta, adică ea, mulţimea vidă, n'ar avea de ce să se supere, nu? şi n'ar putea să mă dea în judecată fiindcă acesta ESTE UN PAMFLET iar eu, ca pamfletar şef ce mă găsesc, am imunitate.
Ce'mi place chestia asta cu pamfletul ... adica poţi să scrii cam orice despre oricine, atâta vreme cât ai anunţat din timp că tu "pamfletezi". Iar eu am anunţat ... şi oricum era doar o situaţie ipotetică, EVIDENT.
P.S. Nu toate blondele sunt proaste, aşa cum nu toate proastele sunt blonde. Dar când eşti şi blondă şi mai eşti şi proastă ... aş avea "unusprezece" motive să te calc pe cap cu bocancii de armată!
Gata Flor'cică, scrisei două vorbe, trei prostii ... ia de'nchină'te! (da' mai ştiu şi că pentru ăsta o să ma pupi).

În "dulcele" grai românesc ...

2009-02-25T04:06:00.004-06:00

Uite ce face omul de plictiseala la serviciu. Flor'cica putem şi noi să fim cool!!!! Şi dragă Cristina i'ote că se poate.

flory1blue: deci..jurist-o..ce mananci?
Mary-Joe: draga vitoare jurist-a, m-a m-ai gandesk ce manank k ink nu stu
flory1blue: deci..teai gandit?
Mary-Joe: mam gandit, vreau ciafa de pork k kartofi prajitzi shi cu salata de castravetzi muratzi
Mary-Joe: cemi place
Mary-Joe: ce dastepte sintem
Mary-Joe: flory, vb mai tz k aku tre sa plc shi nu pot sa mai vb zi ca nu team dat gata
flory1blue: da...mai dat gata
Mary-Joe: sint inteligenta
Mary-Joe: adik nu intzelegi ce scriu?
Mary-Joe: adik nu scriu korekt?
Mary-Joe: hai cam pus la k in korekt de nici eu nu m-ai intzeleg
Mary-Joe: gata, deja simpt cum miau m-ai murit 248 da neuroni
Mary-Joe: auzi, da ce ie aia?
Mary-Joe: tu te simptzi k?
Mary-Joe: adika ejti k?
Mary-Joe: k nunteleg ce zici
flory1blue: ce sa simpt? k nu am intzeles fatza cu simptzitul
Mary-Joe: vezi fata ca eshti agramata, nu fatza ci faza
flory1blue: bn fata
Mary-Joe: adik vroiam sa stu shi io cum te simptzi tu
flory1blue: bn k ieshti tu dashteapta
Mary-Joe: hai k amindooa sintem dashtepte flok, pardon fok, ce grasheala iera sa fak
flory1blue: stai....sa fak komanda de mancare...k se face tarziu shi mancam un kakat
flory1blue: scz.....mankre
flory1blue: nu..nuu....ink o data...
flory1blue: stai...sa fak komanda de mankre k se face tarziu shi mankm un kkt
flory1blue:
Mary-Joe:
Mary-Joe: stai k revin imediat k trebe sa fak un kkt de kontrakt
Mary-Joe: ce oftikata sint
flory1blue: dc ieshti oftikta?
Mary-Joe: nu pot sustzine aciasta komversatzie inteligenta
Mary-Joe: asteaptama putzin
flory1blue: bn...t ashtpt putzin
Mary-Joe: miai komandat minkre?
Mary-Joe: ca mie kam foame
flory1blue: da fata bnintzeles...
flory1blue: ciafa d pork cu krtofi prajitzi shi salata d kstravetzi muratzi...
flory1blue: desert nu miai zis nimik
Mary-Joe: kool, abea ashtept sa manink k ma poknit foamea
flory1blue: nu m-ai vrei klatite?
Mary-Joe: nu tiam zis nika k am uitat
Mary-Joe: mam saturat de klatite
flory1blue: am d-at komanda..
Mary-Joe: auzi da dekt ciafa mai bine i-mi luam nishte sanvishuri
flory1blue: nu ieste sanatoase alea fata
flory1blue: scz..m-a duk s-a fak pipi..asta k sa nu zik k m-a pish
flory1blue:
Mary-Joe: gata fata, ce mam dikstrat
Mary-Joe: flor'cica iar vorbeshti singura?
flory1blue: da....k sint incurkta cu nishte cote
Mary-Joe: dale drak de kote
Mary-Joe: auzi, ieu cred ca exagerez cu k shi nu mai pare veridik
flory1blue: kum ma.......veridik...ce draku ieste aia?
Mary-Joe: scuzama fata, am auzit ieri un kuvint shi mi sa parut k e kul
flory1blue: aha...pai e kul fata
Mary-Joe: da nu shtu sigur ce ieste
flory1blue: acest...verifik
flory1blue: aa..scz...
flory1blue: veridik
Mary-Joe: auzi, da dak i-ti zik de "tardiv", aia shti ce ie?
flory1blue: haaa...
flory1blue: voreshte draku romaneshte
flory1blue: vorbeshte
Mary-Joe: nu shtu fata, am auzit k ar insemna k eshti zmardoi
flory1blue: da fata..kred k ai dreptat
Mary-Joe: vezi sal foloseshti shi tu dea cum inkolo k cik e kiar kul
flory1blue: stai k i-mi kurge mucii
Mary-Joe: stergete fata shi auzi fata, nu mai minka toate prostiile k nu vreau sa te am pe cunoshtintza
flory1blue: ce prosti....fata..?
Mary-Joe: da fata, toate e prosti
flory1blue: da...da..ce prosti manink io?
Mary-Joe: flor'cica ma doare burta de ras
flory1blue: mama...fata ma dor dracu ochii
Mary-Joe: maninci numa prosti shi pourma te plingi
flory1blue: fata..ieshti nbuna,...
flory1blue: c pui mei manink?
Mary-Joe: fata tu te simtzi asha citeodata dashteapta?
flory1blue: daaaa........nu k m-a simpt...
flory1blue: kiar sint fata
Mary-Joe: aoleu ce gresheala am fakut
Mary-Joe: fata zici k sunt anagramata
Mary-Joe: zau asha
Mary-Joe: vroiam sa zic simptzi
Mary-Joe: da fata ieu zik k kiar sintem desthepte fok
flory1blue: adika..scri...anagramatikalitati
Mary-Joe: da fata, nush ce se intimpla k mine park mam prostit
flory1blue: ma duk sami pun o gura de kfea
flory1blue: vrei shi tu?
Mary-Joe: ieu m-ai am kfea, ma duk sa bag o tzigare
flory1blue: fata.....nu e buna tzigarea...sti asta
Mary-Joe: hai k vb pourma
Mary-Joe: da fata shtu da sint vicioasa
flory1blue: hmmmmm.
flory1blue: "vicioasa".....adika ieshti kul?
flory1blue: vreau shi eu
flory1blue: fataaaa....ieshti tare
Mary-Joe: adik sunt adiktid, ce nuntzelegi fah
flory1blue:
Mary-Joe:
Mary-Joe: flor'cica mi'au dat mucii
Mary-Joe: pardon miau dat mucii
flory1blue: si mie lacrimile
Mary-Joe: auzi, dupe ce plkm bem o tzuik?
flory1blue: pai....ieu shtu
Mary-Joe: eshti bulangioaik
flory1blue: am d invatzat fata..
flory1blue: k am examen miine
Mary-Joe: da fata a-m uitat k tu nai terminat eczamenele
flory1blue: da.....
Mary-Joe: scrie fata romineshte
flory1blue: tie i-ti comvine...
flory1blue: tiai luat licentza
Mary-Joe: i-mi comvine ca ieu miam luat licentza
flory1blue: t doar la bask
Mary-Joe: ashai
flory1blue: dci ieshti......jurist-a
Mary-Joe: flor'cica, gata ca mi'au murit toti neuronii, mai putin unul care se da cu capul de pereti
flory1blue: cred
flory1blue: se zbate in neputinta saracul

Zi'mi ce visezi, ca sa'ti spun ... Are you fuckin' nuts?!

2009-02-24T15:42:00.002-06:00

Sora mea îmi spune câteodată, mai în glumă mai în serios, că am vise de om nebun. Şi gândindu’mă mai bine, tind să’i dau dreptate. De exemplu, am visat odată că eram in război. N’aş şti să spun cu cine, cert este că mă războiam la greu. Şi la un moment dat mi’a trecut o rachetă prin gât de mi’a făcut câta mai gaura. Îmi aduc aminte c’am picat jos şi s’a adunat multă lume în jurul meu şi auzeam oamenii cum spuneau: „Săraca, n’o să reuşească!”. La care eu, cu gaura mea în gât, urlam din toţi rărunchii: „Eu nu mor, chemaţi medicul!”
Altă dată am visat că mă plimbam printr'un oraş şi era totul pustiu, doar din loc în loc vedeam câte o coadă la care aşteptau mulţi oameni. Ştiu că m’am mirat în sinea mea şi m’am apropiat de una dintre cozi şi l’am întrebat pe unu’ la ce e coada, la ce aşteaptă. Omul s’a uitat la mine ca la proşti şi mi’a răspuns: „Cum la ce e coada, la ghilotină!”. Pe parcursul visului am dedus eu că toată lumea de pe planetă trebuia să moară dar aveam totuşi libertatea de a ne alege cum vrem să murim şi d’aia se formaseră cozi. Într’un loc te ghilotina, într’altul de spânzura, la altă coadă te împuşca şi tot aşa. Ştiu că eu m’am aşezat la o coadă unde stăteai la ţintă şi arunca unul cu cuţite în tine. Îmi amintesc că în mintea mea era că poate pot să’l fentez p’ăla ca să nu mă nimerească. Într’un alt vis se făcea că „regele” notarilor era un şarpe iar eu puneam la cale cu el tot felul de strategii; iar într’altul am născut ... o pisică şi mi se părea foarte normal să fie aşa. De multe ori visez că sunt mare bătăuşă, un fel de Xena. Bat pe toată lumea, dar cu talent frate, cu tot felul de figuri şi scheme cum am văzut eu în filme. Prietena mea, Anca visează des c’o urmăresc vampirii sau că se află în războaie intergalactice. O altă prietenă a visat într’o noapte c’o alerga şoseta, iar ea era mai mult decât îngrozită. Auzi ... cum să te’alerge bre şoseta??!!
Nimeni n’a găsit până acum vreo explicaţie logică pentru vise, ori cel puţin eu nu am cunoştinţă de aşa ceva. Se spune doar că ar avea legătură cu subconştientul şi că omul nu este responsabil de ceea ce visează (aleluia). Poţi visa că faci lucruri, care în vis să ţi se pară perfect normale, iar când te trezeşti să’ţi vină să te’nchini cu ambele mâini.
O.K, e târziu, mă bag la somn. Mă duc să mă lupt cu monştrii şi să salvez planeta şi omenirea de la anihilare „We will not go quietly into the night! We will not vanish without a fight! We're going to live on! We're going to survive!”, asta dacă nu’mi explodează obuzu’n faţă sau mai primesc vreo rachetă’n gât şi mor ca ăla mic şi prost.

Estoy licenciada en Derecho! Yupiiiiiiiiiiii!!!!!!!!!

2009-02-23T13:05:00.001-06:00

Gata dom’le sunt de drept licentioasa in drept si ca sa fie tabloul complet ma mai si invechii intre timp. Masa si dansul (betia)... s’au tinut deja. Licenta am luat’o cu o nota peste 8, ceea ce nu’i extraordinar dar e binisor (ca se putea si mai bine, asta’i alta problema). Si tocmai ce implinii si eu 31 de ani si ma gandesc cu bucurie ca mai am inca destula vreme sa copilaresc. Ca doar asta am facut si pana acum (la mine totul se petrece mai ... incet, ca d’asta mi’am si luat licenta la 31 de ani). Printre cadoaiele (cu tenta umoristica sa zicem) se numara si o papusa voodoo destinata in exclusivitate ex’silor (asa ca daca vreun fost de’al meu se trezeste peste noapte cu fata plina de acnee sau ca vreme de un an de zile nu i se mai scoala, sa multumeasca prietenilor mei care mi’au daruit cea mai frumoasa jucarie; ar mai fi o pereche de catuse (de data asta cu puf bleu, roz sunt cele primite anul trecut) ... io cred ca oamenii vor sa’mi transmita ceva si eu nu ma prind, ori vor sa ma vada dupa gratii, ori isi imagineaza diverse cu mine in budoar; precum si o stampila, ca daca tot m’am licentiat in drept, tre’ sa am si stampila nu? Bine, pe ea nu scrie deocamdata nici avocat si nici notar, ci „shit happens” ceea ce este foarte adevarat, as mai adauga eu „mostly to me, so don’t worry”. Una peste alta, e de bine ... am mai scapat de un stres, m’am mai inteleptit nitel (ca cica odata ce trece vremea peste tine nu imbatranesti ci te destepti??, chiar asa in ultima vreme ma uit in oglinda, mai vad un rid si exclam satisfacuta: „dom’le da’ ce dasteapta m’am facut!), nu stiu ce mi’as mai putea dori ... ha, ha, ha, asta a fost tare ... cre’ ca un papirus intreg nu mi’ar ajunge sa’mi scriu doleantele.

"Magna cur laude"

2009-02-17T05:29:00.003-06:00

Deci urăsc să mă trezesc dimineaţa. E coşmarul vieţii mele. Ma trezesc cu chiu cu vai şi cu aşa o mare poftă, de'mi vine să mă culc la loc. Şi'o iau agale spre metrou (căci m'a lovit criza în moalele taxiului) şi merg fără să mă uit pe unde merg şi'mi târşâi picioarele. În jurul meu aud forfotă şi văd dom'şoarele cum ţopăie ca nişte gazele şi ciripesc vesele ca potârnichile. De ce dracu' or fi aşa vesele, că pe mine gândul c'am părăsit aşternutul cald mă deprimă groaznic. Când ies de la metrou am de urcat vreo 120 de trepte (le'am numărat azi dimineaţă). Deja de la jumatate mă ofilesc, iar cealaltă jumătate o parcurg aproape pe coate, cu dese întreruperi ca să'mi recapăt suflul. Azi am mai şi experimentat ceva. Colegul meu de facultate, Teddy, un tip de altfel foooooarte "studios", are mare grijă de mine, mi'a făcut rost de material didactic pentru licenţă aşa că singura mea grijă este să învăţ ca să'i spun şi lui. Şi mi'a mai adus un drac de pilule care cică mă calmează, că omul mă ştie din facultate şi ştie că nu sunt în stare să copiez, căci mă stresez groaznic, intru în panică şi mă agit în aşa hal încât îmi cad cărţile pe jos şi sfârşesc prin a'mi arunca fiţuicile'n aer. Sunt varză la capitolul ăsta. Aşa că s-a gândit el să mă ajute să mă calmez şi, cum spuneam, mi'a adus aseara niste pilule cu efect calmant, ca să le testez înainte şi să nu mă trezesc că mă pun în cap de tot. Am luat una azi dimineata şi m'a calmat definitiv. Flor'cica mi'a zis c'am început să mă mişc şi să vorbesc în reluare şi să râd fără motiv. Eu ştiam că ăsta e efectul altor substanţe. Deci eu cre' că amicul Teddy, ori m'a drogat, ori m'a'mbătat, căci cam aşa mă simt. Îţi dai seama cum o să se termine licenţa pentru mine, dacă în timpul examenului m'apuc şi râd ca isterica!!!
Una peste alta, mult a fost puţin a rămas, vineri dau licenţa. Şi dacă până acum nu mi'a fost frică, acum m'a luat groaza şi am un dita'i morcovu'n cur. Am prieteni care vor fi mai fericiţi ei decât mine că scap de licenţă, căci în ultimii cinci ani i'am stresat rău cu examenele mele. Am remarcat în aceşti cinci ani că atunci când înainte cu o zi de examen mergeam în bar şi ne trotilam, a doua zi luam examenul cu brio, iar când mă duceam şi mă băgam devreme la somn ca să fiu odihnită, luam examenul la limită. De aici trag eu concluzia că joi, înainte de licenţă trebuie neaparăt să merg în "Celtic" şi să mă fac muci. Şi cu siguranţă îmi iau licenţa "Magna cur laude", pardon "cum", "Magna cum laude". Ya, ya ...

2009-02-12T15:13:00.004-06:00

E primavara, e iarasi primavara! (sau ... Gică, schimba dracu' puloverul ala!

2009-02-09T12:55:00.003-06:00

Aproape c'a venit primăvara! Yupiiiiiii!!!! Eu sunt ca natura, primăvara renasc. Pe mine primăvara mă reanimă, iar speranţele şi planurile care s-au dus de suflet pe timpul iernii, primăvara încolţesc iar. La sfârşitul fiecărui an, când văd că nu mi-a ieşit aproape nimic din ceea ce îmi propusesem, iau hotărârea să nu-mi mai propun niciodată nimic, da' nimic. Odată cu venirea primăverii, nu mi se mai pare a fi dracul atât de negru, ci ia o tentă de gri care începe treptat să bat'n alb şi roz. Şi dacă'ţi imaginezi un drac alb cu fundiţe roz, parcă nu mai e aşa de scarry. Şi mă apuc iar să'mi fac planuri şi speranţe. N’o să stau să le enumăr pe toate fiindcă ele se modifică permanent în funcţie de zi, săptămână, lună, alinierea planetelor, preţul carburanţilor, stare de spirit, etc. Le voi expune decât pe cele care rămân constante de la an la an. Care va să zică, anu' ăsta aş vrea (din nou) să:
-cresc în înălţime măcar 7 cm (aici sunt de'a dreptul cretinoidă, cum îmi pot eu imagina că la aproape 31 ani mai cresc în înălţmie!!?? chestia asta nu mi'a mai ieşit de vreo 13 ani, dar o bifez în fiecare an. S'au mai văzut miracole :)).
-mă îngraş vreo 3 kile (asta chiar e cu bătaie lungă, mai degrabă cre' că'l ajung în înălţime pe Ghiţă Mureşan).
-mă las de fumat (iar) - ceea ce nu este greu din moment ce m'am mai lăsat de câteva ori până acum.
-reînnoiesc garderoba.
Şi fiindcă veni vorba de garderobă ... Îl ştiu pe unu’ care începând din luna august a anului trecut şi până zilele trecute când l’a văzut ultima oara Flor’cica, a purtat zilnic (sau mă rog de câte ori s’a’ntâmplat să îl vedem şi s’a’ntâmplat destul de des) acelaşi şi acelaşi pulover; şi nu e vreun bătut de soartă să zici că nu’şi permite mai mult, omu’ are casă, are maşină, etc. Bah eu nu vreau să fiu nesimţită, da’ mai schimbă dracu’ puloverul ăla că ne zgârii retina. Dom’le să nu se înţeleagă greşit, eu nu sunt ceea ce se cheamă o femeie modernă, nu sunt în pas cu moda şi nu mă îmbrac după tendinţe. Din contră, mă îmbrac normal, nimic ieşit din comun, chiar banal aş putea spune. Însă nu obişnuiesc să'mi pun pe mine aceleaşi ţoale în fiecare zi. Şi hai că poate exagerez eu, dar totuşi să’mi pun pe mine aceeaşi ţoală timp de cinci luni, pe terasă, în bar, la petrecere, chiar şi de revelion (martoră e Flor’cica), da’o’n mă’sa de treaba!!! Vorbeam deunăzi cu Flor’cia şi’i ziceam că aştept cu interes vara, poate o renunţa în pana mea şi ăsta la pulover. La care Flor’cica zice: şi ce ne facem dacă are mâneci detaşabile??!! O să şi’l facă direct maieu. Ahhh!!! For the love of God!!!

P.S. In poză este Flor’cica. Pentru noul an şi’a propus să se facă cât China (glumesc … dar uitaţi’vă câta nădragii probează!!!!!)
Flor’cică maică, îi cumperi pentru tot famelionu’??
P.P.S. Dacă nu vreau să m’alerge Flor’cica prin tot biroul, tre’ să fac precizarea că respectivii nădragi nu sunt ai ei şi nici nu intenţiona să’i achiziţioneze.

Io ... ma duc si ma culc!

2009-02-06T10:01:00.000-06:00

Gata dom'le, acum am înţeles. Mi'au trebuit ce'i drept aproape 31 ani ca să pricep, dar mai bine mai târziu decât niciodată, nu?
Deci:

"Simbolul supliciului si al sacrificiului, ii desemneaza pe cei care, in urma experientelor acumulate in incarnarile precedente, au realizat continuitatea existentei, a incercarilor si a karmei, ajungand acum, in finalul unui ciclu, la acel nivel de constiinta care ii determina sa aleaga o viata plina de sacrificii, suferinte si renuntari, o viata a izolarii, in care sa poata alina suferintele celor bolnavi, saraci si necajiti, rugandu-se pentru binele celorlalti si incercand astfel sa-si achite ultimele ramasite ale consecintelor karmice".
Care va să zică, d'aia nu'mi iese mie nimic, fiindcă nu mai are ce să'mi iasă (poate doar ochii şi ficaţii), că cică le'am trăit şi le'am avut pe toate în vieţile mele anterioare. Păcat totuşi că nu'mi aduc aminte. Deci eu ar trebui de acum înainte, să mă las pe mine de'o parte, să nu mai sper şi să nu'mi mai doresc nimic. Să pun mâna pe toiag, să'mi iau traista pe umăr şi s'o pornesc prin lume ca să împrăştii alinare şi ceva din vasta'mi experienţă şi nemărginita'mi înţelepciune acumulate de’a lungul şi de’a latul a ţ’şpe mii de vieti anterioare.
Flor'cica stă şi mai rău. Cică într'o altă viaţă s'ar putea să fi fost mama maică'sii, într'alta fratele lu' tac'su şi în sfârşit într'alta copilu' lu' frac'su. Păi şi te mai întrebi de ce te naşti frustrat!!! Nu zic că Flor'cica ar fi un om foarte frustrat, cu toate că în ultima vreme tinde să vorbească singură, chiar şi acum e bagată toată'n nu ştiu ce acte la care mermeleşte de vreo juma' de oră şi cică "Who the fuck is Dobre Aurica?" Şi cum să nu vorbeşti singur când e posibil să fi fost mama mă'tii mai înainte ca mă'ta să fie mă'ta. Greu tată, greu!
Şi eu ce fac pe mai departe? Lucrurile sunt clare pe de'o parte, sunt o fiinţă muuuuult avansată pe plan spiritual, ar trebui deci să mă doară la başcheţi. O.K, care se află în suferinţă să'mi dea de ştire.
Adineauri i’am expus şi Flor’cicăi problema şi, totodată dilema mea. Flor’cica a stat puţin, s-a gândit, a dat să zică ceva dar s-a răzgândit, după care s-a mai gândit o vreme, apoi a venit şi mi-a zis aşa: „Totul e de căcat!”
Dom’le dragă, dacă ea singură cu mintea ei şi fără ajutorul cuiva, a ajuns la această profundă concluzie şi dacă între timp a mai aflat şi cine’i Dobre Aurica, eu zic că şi pă Flor’cica a lovit’o brusc iluminarea.
Oare ce ziceam la început c’am priceput?!
Acum serios vorbind, să cred sau să nu cred în reîncarnare? Nu'mi place de loc ideea că aici se termină totul. Toată existenţa noastră ar fi mult prea fără rost. Trebuie să mai existe ceva. Rai, Iad, o altă viaţă tot aici sau în altă parte, ceva, orice. Prefer să ştiu că voi "trăi" şi pe mai departe undeva, decât să ştiu că voi închide ochii la un moment dat şi gata, se alege praful (de mine şi nu de ce am realizat eu … stai aşa, adică eu am realizat ceva? Nu iubita, stai calm!)

Sunt eu, Picasso!

2009-02-05T16:20:00.000-06:00

Am fost intrebată deunazi, dacă mi’a trecut prin cap ca eu scriu precum a pictat Pablo Picasso!!! pe care, by the way îl chema de fapt Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Martyr Patricio Clito Ruíz y Picasso Lopez . Auch!!! Oare omul asta ştia cum îl cheamă?!
Adică, cum adică eu scriu cum picta ala? Ăsta o fi vrând să fie vreun compliment, dar eu nu’l văd! Păi eu pot să zac o zi întreagă în faţa unui tablou de’al ăstuia şi nu pricep nimic, neam. Parcă şi văd criticul de artă, acel om, care, după părerea mea îşi câştigă pâinea de pomană, cum, pătruns de importanţa momentului, îşi pune îngândurat mâna în barbă şi se întreabă pe sine (că altcineva nu cre’ că mai e în jur): „hmmmm, oare ce a vrut să transmită artistul, ce sentimente, ce trăiri ... hmmmm, care’i simbolistica lucrării???!” Îţi spun eu, bah Bula, artistul era uşor constipat şi simţea o nevoie acută să se screamă. Şi s’a scremut după cum se vede!
Eu nu numai că mă uit ca curca’n crăci la tabloaiele lu’ ăsta, dar mă apucă groaza, mă ia cu friguri. Eu ceva mai urât şi mai încâlcit n’am văzut de când m’a făcut mama. Şi m’a făcut de ceva vreme. Nu numai că n’aş da banii pe un astfel de tablou, da’ să mi’l dai şi gratis şi nu’l iau. Poate doar să’l vând. Adică eu chiar în halul ăsta mă exprim?!!?
O.K, eu recunosc că atunci când scriu bat câmpii. Şi’i adevărat că o iau rău pe arătură şi că aberez şi tot adevărat este că’mi pierd ideile de multe ori şi că încep ceva şi nu mai ştiu ce’am vrut să spun, şi la fel de adevărat e că şi acum mi’am pierdut ideea, dar nu cred c’a remarcat cineva ...
Bine! De azi înainte mă intitulez: Marianos de Campos Bătutos Gravos des Arăturas de los Aberaţiones de la Blogos y ... dracu’ iar mi’am pierdut gândurile ... y Mucho Mas Tacos. (mi sos îmbârligatos la lingos dentro los dientos). Vivat la Revoluţion!! Pardon!!! (Promit totuşi să nu mă screm când scriu).

... la trecutu'ti mare, nema viitor!

2009-02-03T14:55:00.000-06:00

Nu prea ştiu cum să încep şi unde să termin. Dar nu’i bai că n’ar fi prima dată când mi se întâmplă asta.
Eu, de vreun an şi ceva, am refuzat să mă mai uit la televizor şi nu pentru ca mă cred prea inteligentă pentru toate prostiile care se dau pe posturi, ci chiar consider că nu prea ai ce să vezi. Mă mai ţine la curent mama cu episodul Magda Ciumac, căci se pare că a ajuns şi panarama asta de om, mare vedetă. Din câte am înţeles este invitat nelipsit la mai toate posturile de televiziune de a ajuns matracuca mai mediatizată decât preşedintele ţării. Parcă şi văd peste câţiva ani, când un copil va fi întrebat ce vrea să se facă când va fi mare, acesta nu va mai răspunde “doctoliţă” cum răspundeam eu când eram mică, ci Magda Ciumac. Da! Magda Ciumac va deveni o profesie şi se va umple ţara de “magde ciumace”. Trist dar adevărat.
Astăzi, am facut o exepţie. Am deschis tv’ul în ideea de a vedea comentariile şi reacţiile stârnite de succesul (mai mult moral) obţinut de către România, la Haga privind Insula Şerpilor. Din păcate nu ăsta’i subiectul pe care mi l’am propus, deci trecem peste cu precizarea BRAVO NOUĂ!. Am continuat să mă uit pe diferite posturi şi ….
La Antena I (cred), la emisiuna “Acces direct”, a fost invitată Nikita, căci se pare că mai nou pe lângă faptul că este o prostitu(a)tă (părerea mea) este şi proxenet. Trec peste explicaţiile ei penibile şi aberante, urlate către moderator (de parcă era ăla de vină că e ea o vacă-proastă şi s-a lăsat prinsă cu mâţa’n sac), tot ce vreau să spun este că “femeia” asta este cel mai urât animal pe care l-am văzut în viaţa mea. Şi cred că tocmai am jignit animalele.
La aceeaşi emisiune de mare angajament, dupa Nikita s'a prezentat o altă "vedetă" în plină ascensiune, respectiv Sexy (părerea ei) Brăileanca. Piţipoanca asta în niciun caz nu este o muiere sexy. Este doar muiere, eventual brăileancă şi atât de proastă încât şi când tace spune o prostie. Cică nu'şi vizitează prietenul în Marea Britanie că'i explodează silicoanele în avion. Păcat că nu'i explodează capul de atâta imbecilitate. Tot la Antena I, la jurnal sau ştiri sau cum s-or mai numi în ultima vreme dezinformarea şi manipularea în masă, vine în direct şi în premieră absolută “minunatul, strălucitorul, talentatul şi inegalabilul” Sorinel Puştiu’, proaspăt înjunghiat. Mare tam-tam, mare om, mare ştire. Mi-a plăcut, m-am simţit mult mai informată.
Pe nu stiu ce post, la emisiunea “Răi da’ buni”, intră în direct prin telefon Simona “Menstrual” Senzual care’l face de căcat pe Mihai Morar, care, la rându’ lui o face de căcat pe Simona Senzual “Menstrual”. Deci, a fost un căcat mare şi reciproc. Însă, mi’a plăcut că la sfârşitul conversaţiei, ca doi oameni “civilizaţi” ce se află, după ce s’au fecalizat un sfert de oră în direct ca să’i vadă şi audă o naţiune întreagă şi’au urat reciproc toate cele bune. Foarte frumos, bravo lor.
Acum, dupa cca două ore de privit ca bovina la televizor, mă simt mult mai informată şi mult mai cultivată. Chiar mi’a plăcut. O să mă mai uit peste încă un an şi sunt sigură că aşa cum mă uit din greşeală şi tot la un an la “Tânăr şi neliniştit” şi constat că n’am pierdut nimic, sunt tot acolo unde’i ştiu de vreo zece ani, aşa se va întampla şi cu emisiunile de televiziune. Vor fi tot acolo, dacă nu astea, altele la fel de “educative”.
N-am să înţeleg niciodată de ce sunt promovate toate nonvalorile şi toate scursurile societăţii, care ajung peste noapte şi fără niciun motiv sau merit să fie ridicate la rangul de “vedetă”. În schimb foarte mulţi oameni care ar merita să fie promovaţi şi pentru care n’ar trebui precupeţit niciun efort pentru a’i ajuta să se afirme şi să’şi cultive talentele, rămân undeva în umbra tocmai fiindcă n’au loc de “vedetele” mai sus amintite. “Săraca ţară bogată!”
Din păcate, se pare că tot acest circ, toată această ţigănie este exact ceea ce se cere de către “minunabilul” public şi cu aşa ceva se face rating. Bravo, să ne trăiască!
Singura concluzie care mai poate fi trasă şi pe care au mai tras’o şi alţii este că “SUNTEM PROŞTI, DA’ MULŢI!”.

Vecinii mei, “infractori deosebit de periculosi”

2009-01-27T11:04:00.000-06:00

Si fiindca am apucat sa ma “despoi” mai inainte, fiindca asa fac eu de obicei, iau decizii (proaste) pe moment din cauza cine stie caror impulsuri, dupa ce mi’au trecut oaresce nervusi in cur oi fi avand, mi’am zis: “Fa femeie, drege’n puii mei busuiocu’, ca nu da bine! Scrie dracu’ despre altii ca’i mai sanatos!” Usor de zis, dificil de facut caci … “muzul” meu, cand a vazut cat de rau am luat’o pe aratura, s’a dus in … Asa ca voi posta ce am scris acum cateva zile, respectiv:

La noi pe scara rar se intampla lucruri care sa starneasca ceva agitatie sau sa prezinte un oarecare interes. Acum ceva vreme doi vecini, pensionari (sot si sotie), au fost dati in judecata de catre un alt vecin (avocat) ca cica astia doi i’ar fi infundat gaura. Gaura cheii de la usa apartamentului, evident, adica broasca. Cazul nu este singular, inainte de asta, mama se zborsise pe scara ca “cineva” ii infundase lacatul de la usa de la spalatorie. Nu stiu la cine tipa si catre cine se uita asa amenintator, fiindca in chiar acel moment nu era nimeni pe scara. Dar era ea convinsa ca daca ridica tonul, acel “cineva” o va auzi si probabil isi imagina ea ca, dincolo de usa apartamentului, omului or sa’nceapa sa’i tremure chilotii. Mama mea e chiar ceva mai mica decat mine dar mai dolofana. Deci, imaginati'va, my mother … un adevarat “killer”.
Incolo, nimic deosebit … vecinul de la 3 se imbata, face galagie, ceea ce evident nu’i convine vecinei mele de la 2 (o pensionara gen “gaita”), care incepe sa bata’n teava si sa urle ceva de “grijanie”, moment in care vecinului de la 3 (om tanar si in putere) i s’aprind paie’n cap si coboara la asta, care atat de putina minte are incat ii deschide si usa. Ce urmeaza e greu de explicat … ce stiu sigur este c’au fost implicate un schimb dur de replici, vreo doi pumni si’un branci, de madam’ cre’ ca s’a trezit direct cu curu’n wc. Probabil se va coace un nou proces avand ca obiect lovituri cauzatoare de ... distrugere de bunuri (wc'ul e si asta un bun, nu?) si grijanii calomnioase. Pardon, injurii.
In fine, cum spuneam … chestii banale. Avem pe scara dupa cum se vede, pensionari, betivi, avocati, “infractori” si mai avem si o “doamna”, rector universitar care imi inunda mie apartamentul, de fiecare data si imediat dupa ce zugravesc. Asta cre’ ca are contract cu zugravii mei, chiar daca intotdeauna sunt altii …
Revenind la ziua de azi (20.01.2009) … vin acasa de la serviciu si vad un afis mare lipit pe usa scarii prin care suntem rugati sa ne acoperim usile intrucat de maine se zugraveste scara. Buuuun!
Sa vezi agitatie, sa vezi freamat, eu am crezut c’a venit iar Craciunul si lumea sare sa’si impodobeasca … usa. Si’au ferchezuit unii usile de zici ca’i expozitie. Sa vezi ciolofane in culori, in dungi, in buline … mai lipsesc lame’urile si cristalele “jwarovski”. Ne’am dat dracu’ .
Eu mi’am trantit un ciolofan … sa’mi traiasca, e negru, e taiat “intr’o dunga” si i’am futut niste scotch alb ca d’ala am avut. Eu m’am uitat la mama, mama s’a uitat la mine, am ras satisfacator, deci pentru noi e perfect. Bunica mea are o vorba, referitor la bluzele “confectionate” de catre sora mea, “e frumoasa, maica, lunga’n sale, larga’n poale si c’o maneca’n spinare.” Deci cam asa arata ciolofanul meu de pe usa.

Lasa bre, altii moare s’asa n’are!

P.S. Azi, 21.01.2009, am dat ciolofanul jos. Cica nu se mai zugraveste. De ce? E, aici e o mare dilema! Vine dl. vecin-avocat (sau avocat-vecin ?!) la mama si’i zice: “Auziti doamna, ca cica eu si cu dumneavoastra suntem de vina ca nu se mai zugraveste, c’am fi zis ca nu vrem!”. La care, mama casca ochii cat cepele, iar vecinul da din cap total confuz. Cine sa mai inteleaga, ce? L’am lasat pe dl. avocat sa cerceteze, ca doar d’aia e avocat.
P.P.S. Azi, 22.01.2009, am pus ciolofanul la loc. S’a revenit (iar) asupra deciziei. Se zugraveste! Ole!!!!!!!!

"Ma scuzati, ma duc sa mor putin."

2009-01-27T04:06:00.000-06:00

Ziua de astazi s'a aratat inca de la inceput a fi una din acele "zile". Asa ca, dati'mi voie ...

Cateodata simt ca ma sufoc. Mint! De multe ori simt ca ma sufoc. Sunt mult, mult prea sensibila pentru lumea asta. Iau foarte multe lucruri personal chiar daca nu este cazul si reusesc sa ma raneasca pana si o privire, un cuvant sau un gest, iar uneori lipsa lor. Stiu ca traiesc intr'o lume a mea sau imi imaginez ca traiesc intr'o lume a mea fiindca realitatea mi se pare de cele mai multe ori absurda. Insa fac tot posibilul sa ma adaptez, dar nu reusesc intotdeauna si sfarsesc prin a intra in conflict cu ceilalti. Conflict care, de multe ori se desfasoara doar in mintea mea. Si atunci obosesc si cedez si'mi pierd speranta. Cand ajungi sa disperi si sa nu mai crezi in nimic, esti deja pe jumatate mort. Iata un gand deloc optimist si care nu'mi convine. Asa ca ma ridic si merg mai departe. Si speranta revine, caci, paradoxal, se pare ca in pofida pesimismului meu, sunt totusi cea mai optimista fiinta din lume. M'am nascut si am trait pana la o anumita varsta cu ideea ca, atat eu cat si cei dragi mie, suntem speciali. Ca cineva acolo, sus, ne iubeste atat de mult incat nici macar n'ar fi trebuit sa ajungem vreodata sa cunoastem semnificatia cuvantului "suferinta". Asta pana la prima cazatura pe care am luat'o si am si constientizat'o. Imi amintesc ca priveam uimita genunchiul care sangera si nu intelegeam de ce. Ce se putuse intampla? Cu siguranta undeva se produsese o mare greseala. Insa de atunci au trecut ani si ani si am inceput treptat sa aflu ca nu sunt atat de speciala dar nu sunt facuta nici din sticla. Nu sunt cu nimic mai presus decat toti ceilalti. Sunt doar mult prea sensibila pentru lumea asta. Si nici macar asta nu ma face mai speciala, fiindca mai cunosc si altii ca mine. Mi'as fi dorit sa fiu altfel si as incerca sa schimb, dar cum sa schimbi ceea ce esti?

Da! Cu siguranta ziua de astazi este una din acele "zile". Dar hei, capul sus ... drumul e lung si "after all, tomorrow is another day!".

Astrele'mi surad (de fapt, se pisa pe ele de ras)!

2009-01-22T05:17:00.000-06:00

Conform zodiei in care m'am nascut, respectiv "pesti", se pare ca cel mai bine ma inteleg cu "animalele, handicapatii, delincventii si spiridusii de casa". Tot conform aceleiasi zodii sunt "incapabila sa emit vreun argument logic" (asta n'ar fi chiar o surpriza). In schimb am "enorma capacitate de a iubi: ma indragostesc total si iremediabil de cine nu trebuie, cand nu trebuie sau de cate persoane nu trebuie".
Insa spre marele meu "noroc" cica de la o varsta primeaza ascendentul, in cazul meu "scorpionul". Fantastic! Alta zodie de ciudati si maniaco-depresivi. Astia cica's paranoici. "Vad peste tot pericole, intrigi si conspiratii" si, de asemenea "atrag cuiele ruginite, cutiile de conserve, dramele si ghinioanele".

Deci, din guma'n ciunga, cum s'ar zice. Asta'i ca'n bancul ala cand se duce unul la primarie sa'si schimbe numele, ca nu'i placea. Si si l'a schimbat, din Cacat Ion in Cacat Vasile.

Unii oameni se nasc ... si atat.

2009-01-19T16:18:00.000-06:00

La serviciu

Pranz. Intra o doamna, cred.

Doamna: Buna ziua!
Noi (eu si Flor’cica): Buna ziua!
Eu (in gand): “Ce’o vrea?!”
Flor’cica (in gand): “N’am idee.”
Doamna: M’a trimis de la Primarie …
Flor’cica (sec): Mergeti si vorbiti cu doamna din primul birou.

Doamna se schimba la fata, se invarte’n loc si intra in celalat birou (sunt la un metru distanta). Schimb de replici amiabil intre Doamna si colega Mihaela. Doamna se invarte iar pe calcaie si se intoarce la noi.

Doamna (voce guturala): Duduia are de lucru, m’a trimis la matale!
Eu: Bine, Doamna. Si noi avem de lucru, dar vom incerca sa va ajutam. Spuneti, va rog, cu ce va putem ajuta?
Doamna: M’a trimis de la Primarie sa fac o declaratie.
Eu: Ce fel de declaratie?
Doamna (agasata): Nu stiu, a zis ca stiti dumneavoastra!
Eu (in gand): “Doamne, inca una care nu stie ce vrea!)
Flor’cica: Doamna, noi n’avem de unde sti ce fel de declaratie va este necesara daca nu ne spuneti macar care’i motivul pentru care vi s’a solicitat.
Doamna: Mi s’a ce …?
Eu: Motivul Doamna, motivul pentru care vi s’a cerut declaratia!
Doamna: Vreau casa!
Eu (in gand): “Si eu!”
Flor’cica (in gand): “Cu patru camere, daca se poate.”
Eu: Deci, doriti o declaratie pentru spatiu locativ?.
Doamna: Asa, asa … cum zici mata’.

In fine, solicit buletinul si m’apuc de redactat. Cer unele informatii:

Eu: Ce studii aveti?
Doamna: Copiii.
Eu: Ha?!?!
Doamna: Cinci!
Eu: Ce cinci?
Doamna: Cinci copii.
Eu: Lasati doamna copiii, va intrebam de studii, ce studii aveti?
Doamna: Ce e alea?
Eu: Scoala Doamna! Ati facut vreo scoala?
Doamna: Nu, la ce’mi trebuie?
Eu (in gand): “Chiar asa, la ce ti’o trebui?!”
Eu: Stiti sa scrieti?
Doamna: Asa … mai greu, asa … nitel stiu.
Flor’cica: Hai las’o dracu’ de treaba!!!!!!!!
Doamna: Ce?
Flor’cica (candid): Mi s’a stricat telefonul.

Intr’un final ajungem si la copii. Cer numele si datele de nastere.

Doamna: pai unul are 7 ani si este nascut cand incepe scolile, altul are 10 ani si este nascut de Sf. Stefan …

Flor’ica se’nroseste la fata, nu mai rezista si iese din birou.

Eu: Opriti’va Doamna … nu ma ajutati. Le voi trece doar numele, din moment ce nu stiti datele de nastere.
Doamna: Pai cum sa le stiu, daca e multi!
Eu (in gand): “Pai si cine i’a facut, EU?!?!”

Flor’cica revine …

Doamna imi spune numele copiilor, ajungem la cea mica:

Doamna: … Is(z)aura.
Eu: Is(z)aura, cu “s” sau cu “z”?
Doamna: cu “i”, domnisoara!
Eu: Ha!?!?!!

Intr’un final, o rog sa completeze (asa cum poate) un formular.

Doamna: Si ce tre’ sa scriu?
Eu: Aici (si’i arat pe formular) va scrieti numele si aici domiciliul.

Intr’un final termina.

Doamna: Si aici ce scriu? (imi arata un spatiu liber de pe formular unde trebuie trecut felul actului solicitat).
Eu: Acolo scrieti “declaratie”.
Doamna: In cifre?
Eu: ?!?!?!?!?!

Flor’cica e stacojie la fata, nu se mai abtine si bufneste in ras.
Doamna e nedumerita.
Eu fac fete-fete.
Doamna’si da ochii peste cap.
Flor’cica rade’n hohote.
Eu simt ca ma ia cu lesin.
Si dintr’o data, Doamna incepe sa rada.
Eu si Flor’cica suntem nedumerite: noi stim de ce radem, dar Doamna?

Mai mult decat ANTIPATIE

2009-01-19T04:27:00.000-06:00

Am o cunostinta pe care, atunci cand o zaresc la coltul strazii, tind s'o ocolesc. Da, daca am norocul ca la randul ei sa nu ma fi vazut, fac stanga'mprejur si ma tot duc ...
Motivul? Simplu ... n'o suport, n'o inghit, ma calca pe nervi (grav), imi creaza repulsie si'mi trezeste instincte criminale ... pur si simplu, cand o vad imi vine sa ma'nfig in beregata ei si, facand asta, sa rad isteric. Este aroganta, insensibila, lipsita de cel mai elementar bun simt si se crede the fucking "l'ombelico del mondo". Intr'un cuvant, "o pretioasa". Norocul meu este ca n'o vad totusi prea des, ci intamplator odata la vreo 2 ani.
Ultima data cand am intalnit'o (ma gandeam la cai verzi pe pereti si m'am trezit cu ea in fata, deci prea tarziu ca s'o mai evit), dupa deja binecunoscuta formula (luuuunga) de salut "Ce faci, ce bine'mi pare ca te vad, chiar ma gandeam la tine!", urmeaza ce'mi place mie cel mai mult: "Vaaaaaaaaai, ce slaba esti! Ce'ai slabit draga in halul asta?!" In secunda 2 mai slabesc automat 1 kg.
Dupa care incepe si descoase. Ma'ntreaba ce'am facut in ultimul cincinal, eu si tot neamul meu de la maimuta'ncoace. Daca sesizeaza doar o vaga urma de pesimism in vocea ta, isi ia fata de om preocupat de viata ta, incepe sa te compatimeasca si sa se jure ca face ea pe dracu'n patru si te scoate din asa'zisul rahat in care te'ai afla. Nu conteaza ce culoare are rahatul caci ea le stie pe toate si oricum are resurse si relatii peste tot. Apoi urmeaza cunostintele comune, pe care le desfiinteaza in 5 minute. Toate sunt proaste, idioate, sarace, urate si de neluat in seama (de retinut ca nimeni nu se ridica la nivelul ei). Si'ntr'un final (ceea ce urmarea de fapt de la inceput) revine la ea si la "minunata" poveste a vietii ei, unde toate piesele s'au potrivit ca un puzzle. Din cand in cand ia o moaca de zici ca se simte chiar vinovata de "norocul" ei. Cat de frumos, inteligent, bogat, dibaci si dat dracului este prietenul ei (care, culmea, este intotdeauna altul dar mereu cu aceleasi calitati), cat de bine ii merge si cat de apreciata este ea la serviciul ei cel minunat cum nimeni nu mai are (nici macar nu stiu exact cu ce se ocupa si nici ca ma intereseaza), ce vacanta de vis a petrecut in nu stiu ce destinatie exotica, ce tanara si frumoasa se simte ea si cat de implinita, etc. In acel moment eu imi imaginez cum ma trasform in Sora 13 si'i trag cateva cazmale'n dinti (care, evident, nu pot fi altfel decat "perfecti").
La ea totul este altfel, totul este la superlativ. Cred ca femeia asta n'a ragait odata'n viata ei, iar daca s'a'ntamplat i'a iesit sigur ca un tril si mai mult ca sigur dac'a tras vreo basina, a mirosit clar a primavara.
Sper s'o revad atunci cand o voi suna personal si'i voi solicita o intalnire. Wich means NEVER.

FUCK OFF, BITCHES!

2009-01-15T06:32:00.000-06:00

I'am auzit pe multi spunand: "Da'i Doamne mintea cea de pe urma!"
No shit!!! Si cam care ar fi aia? Din cate stiu eu, oamenii, fara exceptie, fac greseli (mai mult sau mai putin grave) de cand incep cat de cat sa gandeasca si pana pleaca "pa-pa". Cand eram mai tanara :)), observam greselile celor din jur si obisnuiam sa'i critic (poate fiindca ma consideram oarecum "fara pata" sau, mai degraba, aveam o doza de aroganta care'mi cam depasea cateodata bunul simt). M'am oprit de la o vreme fiindca am realizat ca nu sunt tocmai in masura sa'i judec pe altii. Si nu stiu cine ar fi ... Acum doar observ si cel mult imi dau cu parerea raportand situatia la propria'mi persoana (daca intr'un caz similar as fi avut aceiasi reactie ca si cel vizat). Si nu vad de unde certitudinea ca odata cu inaintarea in varsta "te destepti" si nu mai esti pasibil de greseli. Eu zic ca doar constientizezi mai bine anumite lucruri si, avand in vedere acest aspect, cu atat mai mult greselile ar putea avea repercusiuni mai grave. Cunosc oameni care, ajunsi la varste respectabile cand te'ai fi gandit ca ar trebui sa stie mai bine, au comis astfel de greseli de ajungi totusi sa te'ntrebi cum e posibil. Dar poti sa judeci? Ce sau cine ti'ar conferi acest drept? Nu traieste nimeni in sosonii mei ca sa stie cum e si sa inteleaga ce m'a determinat, la un moment dat, sa iau o anumita decizie. Asa ca FUCK OFF, BITCHES!!!
P.S. Si uite cum am ajuns, la randu'mi, sa'i judec pe altii ... pe aceia care, la randul lor, ii judeca pe altii ... "guilty as charges!" :)).

Bad Hair Day!

2009-01-12T07:13:00.000-06:00

Ma intreb daca e bine cand cineva care gandeste mai mult sau poate mai bine ca tine, ori cel putin asa crede, ia decizii in locul tau atunci cand pe tine te ia valul si (aparent) nu mai "functionezi" in parametri normali. Probabil ca da, altfel, in anumite situatii, risti sa devii "undesirable" si mai mult decat atat s'ar putea sa cazi in penibil. Poate ca decizia luata o fi buna pe termen lung si vei vedea rezultatul intr'un viitor mai mult sau mai putin apropiat, cand o vei si putea aprecia (sau nu), insa pe moment nu te "coafeaza" de loc. De fapt te coafeaza, iti pune creierii pe bigudiuri si iti scoala parul in cap. Dar ce sa'i faci, zi si tu ca ai avut "a bad hair day", spera ca nu va remarca nimeni si mergi mai departe.
Cand am avertizat ca bat campii, n'am glumit. Am recitit ce am scris si la prima vedere n'are nicio noima, la a doua vedere are chiar mai putin sens decat la inceput si ma opresc aici fiindca o a treia vedere imi va intari convingerea ca nu degeaba am luat 5 la logica.
"... aparent, ca susţinător al raţionamentelor formatate pe deducţii emoţionale, împotriva pulsiunilor hormonale ce slăbesc judecata deductivă, asigurând prioritate judecăţilor inductive" - Logica lipsei de logica - Prof. Dr. psiholog - parapsiholog Lucian Iordănescu.
Nu ca am inteles ceva din ce zice dl. parapsiholog sau ca ce zice dansul ar avea vreo legatura cu ce am scris eu ... doar ca mi s'a parut mie ca nu e "capodopera" desavarsita daca nu bag si un citat dintr'un nene a carui titulatura e mai lunga ca o zi de post.
Deci, daca mai recitesc odata ce'am scris ma umfla plansul de emotie. Am scris mai mult de 20 de randuri si, in stilu'mi caracteristic am reusit sa spun fix nimic. Sunt tare "mandra" de mine si ca sa nu starnesc invidii, p'asta ar fi trebuit sa'l dau anonim.

Controlorul R.A.T.B - "mare om, mare caracter"

2009-01-09T03:54:00.000-06:00

Controlorii RATB'ului sunt ca sacalii. Daca prind un amarat fara bilet, tabara toti pe el si'l devoreaza. Restul lumii nu mai conteaza. Daca n'ai bilet si totusi ai norocul sa prinda o victima pana a ajunge la tine, poti merge linistit ca nu te mai intreaba nimeni nimic.
Azi dimineata in 104, cam la o statie dupa ce m'am urcat, cu toate ca aveam castile de la mp3 la urechi, am auzit niste tipete. Ce se intamplase: doua matracuce de controloare (barbatoase si corpolente) o gasisera pe una care n'avea bilet. Saraca femeie a incercat degeaba sa se justifice si sa ceara clementa spunand ca de fapt are abonament insa si l'a uitat acasa cu tot cu actele de identitate. Astea doua urlau din toti bojocii ca pe ele nu le intereseaza, ca ele vor abonamentul sau buletinul, in caz contrar trebuie sa mearga la o sectie de politie ca s'o legitimeze. Au mers atat de departe incat una dintre ele s'a dus sa'l roage pe sofer sa opreasca masina in cazul in care vede un echipaj de politie. Circ. Asta a fost. Femeia era alba ca varul (probabil ori de ciuda ori de rusine), alea facusera spume la gura iar lumea'si dadea coate si ramasese cu gura cascata, dornica de "senzatii tari". Pana la urma nu stiu cat adevar era in spusele femeii, daca avea sau nu abonament si nu spun ca'i ok sa faci blat'ul in mijloacele de transport in comun (chiar daca se circula ca dracu') fiindca nu'i cinstit fata de cei ca mine, care au bun simt si'si cumpar bilet. Insa acriturile alea faceau atata caz si urlau in asa hal incat mai aveau putin si faceau apoplexie. Probabil ca daca le'ar fi indesat in buzunar vreo 30 lei, nu s'ar mai fi aratau atat de revoltate.
Ce sa mai, incep sa mearga lucrurile in tara asta dom'le, lumea incepe sa'si ia in serios atributiile de serviciu, iar unde'i lege, nu'i tocmeala, nu?!
Ha!!!!!!!! Parazitii dracului!

"Intra, da'ti doua palme si iesi!"

2009-01-05T06:38:00.000-06:00

S-asa-mi vine cateodata ... sa-mi trag un cap in gura!
Exact asta mi-a venit sa fac azi dimineata. Cand a sunat ceasul mi-au crapat ochii instantaneu si mai ca nu mi-au dat lacrimile. Am zdrobit intre masele o injuratura atat de porcoasa incat pret de vreo cinci minute mi-a fost rusine de mine.
Am ajuns la serviciu, evident cu taxiul (azi chiar n-am avut chef sa-mi plimb "gladiolele" prin mijloacele de transport in comun in care, sincer, te simti mai de graba ca in trenurile cu deportati iar reclamele de care dai nas in nas peste tot, cum ca "RATB-ul este mereu alaturi de tine si-ti asigura confortul pe care-l meriti", chiar te jignesc si mie una imi provoaca greturi in fiecare dimineata).
05 ianuarie 2009. Prima zi de munca si, ca sa folosesc vorba "marilor clasici in viata", prima zi de "futere de utere". Cine-a ajuns prima la serviciu? Mar'cica, evident. Cine-a ajuns a doua? Flor'cica, normal. Ca doar suntem angajatele model. Si da'i pupaturi, imbratisari, da'i povestiri, care, cum, unde'a fost si cu cine si de ce, etc. Intre timp am realizat ca nu functioneaza centrala fiindca nu stiu ce fenomen pe care 'mi-e greu la ora asta sa-l inteleg, s-a intamplat. Am inghetat bocna. Ma uit la calorifer si caloriferul se uita la mine. Rece. Iar mie imi vine sa crap de ciuda. Mi-au inghetat mainile, picioarele, nasul, urechile, firul de par, elastecul cu care mi-am prins coada si ideile. Ma uit la Flor'cica si nu stiu de cine sa-mi fie mai mila, de mine sau de ea. Cica nu-i vine nici la buda sa se duca. O inteleg. Sa-mi dau jos nadragii pe frigul asta ar fi sinonim cu sinuciderea.
Teoretic, n-avem nimic de facut, practic insa, ni s-au dat cateva sarcini, asa la misto, ca sa nu zicem ca ne vom lua banii de pomana.
... si cum, cateodata, tot raul este spre bine, asa patiram si noi. Slava Domnului ca nu merge centrala, caci tocmai am fost invitate sa ne luam mersul si sa-i dam drumul acasa.
Asta fuse prima zi de munca din 2009. Au mai ramas aproximativ 200.
ALELUIA! Sa ne traiasca!

Cand timpul trece de'a'n pulea ...

2008-12-16T07:54:00.000-06:00

Zi obisnuita, miercuri sa zicem. Ba nu, joi ca miercurea nu'mi place (de parca n'ar fi the same shit).
Desfasurarea actiunii se face intre orele 7:30 - 24:00.
-ora 7:18 - migrena
(revenim cu o rectificare la alin. 2, respectiv desfasurarea actiunii se face intre orele 7:18 - 24:00)
-ora 7:30 - suna ceasul. What the fuck!!! Sunt deja treaza!
-intervalul de timp 7:31 – 8:35 - cascat, spalat, cascat, calcat, imbracat, cascat, cascat, mancat, inecat, enervat la maximum, injurat, plecat (de fapt fugit din casa, cu haina descheiata si fularul maturand scarile). Pe drum ma gandesc “hmmm, metrou sau taxi, metrou sau taxi, taxi sau taxi? Atunci taxi sa fie, ca deja sunt in intarziere si nu’i indicat sa ajungi la serviciu dupa sef.
-intervalul de timp 9:05 – 16:00 – ajung la serviciu (dupa sef), plec de la serviciu (inaintea sefului). Trec rapid peste asta ca nu intereseaza pe nimeni, nici macar pe mine.
-intervalul de timp 16:45 – 24:00 – ajung acasa … e si de aici devine de’a dreptul palpitant.
Ma rog, dusul de rigoare, papica de rigoare and … stuff.
5 minute conversatie cu my mother, care abia asteapta sa mai schimbam si noi doua vorbe; ceea ce se si intampla, vorbim ... doua vorbe, fiindca raspunsul meu este invariabil: aha, nope, mdea, bine, cred, ihi, dap. Si ma mai mir de ce mi se adreseaza cu “Muta 1” (Muta 2 fiind pisica). Dupa care, satula fiind de atata vorbarie, ma retrag in camera mea si primul lucru pe care’l fac este sa deschid calculatorul si, respectiv messengerul (doamne fereste sa nu mearga net’ul ca’i vai de capul providerului, numai el stie catei i’au auzit urechile).
In aceasta perioada ar trebui sa invat si sa invat pe rupte, ceea ce si fac dupa cum voi arata in cele ce urmeaza. Ma cocot in varful patului, cu cartea in mana, pregatita sufleteste sa incep a studia temeinic. Si incep:
“… asa deci … recidiva mare postexecutorie … aha, interesant … cand dupa executarea unei pedepse cu inchisoarea mai mare de 6 luni … I’a uite’l si pe magarul asta iese de pe mess fara sa zica nimic, ce nesimtit … asa, deci … mai mare de 6 luni, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa … e hai ca asta chiar m’a enervat … cel condamnat savarseste din nou o infractiunie … mama ce ma doare capul … cu intentie, pentru care legea prevede pedeapsa … I’a te uita, mi s’a pus un junghi intercostal … inchisorii mai mare de un an … as da jos tabloul ala ca parca nu se potriveste … asa … aha inchisorii mai mare de un an Punct. Sa’mi bag piciorul dac’am inteles ceva.” Mă conving ca mai am timp cacalau ca sa ingurgitez restul materiei si ma opresc, caci daca as continua, durerea mea imaginara de cap s’ar transforma intr’una cat se poate de reala.
Dupa care, vizionez un film si din cand in cand mai schimb trei vorbe cu cei asemeni mie, care n’au altceva mai bun de facut decat sa piarda timpul la calculator. Vorbeam deunazi cu un prieten care’mi spunea ca se trezeste de multe ori fixand ecranul calculatorului, fara a se uita la ceva anume si ne’a umflat rasul pe amandoi cand i’am spus ca mi se intampla si mie acelasi lucru. Mai bine ma umfla plansul decat rasul, caci e chiar trist sa stai ca boul, cazut in prostatie si sa te benoclezi la un ecran. In curand cred ca ne vom ruga in fata calculatorului si ii vom aduce si ofrande.
… si intr’un final ma uit la ceas si mi se face rau instantaneu cand vad ca’i 24:12 si realizez ca mi’a luat o gramada de timp ca sa fac un mare NIMIC.
-ora 24:20 – stingerea.
(revenim cu o rectificare la alin. 2, respectiv desfasurarea actiunii se face intre orele 7:18 - 24:20).

2008-12-15T15:35:00.000-06:00

Este fix 23:57, iar eu n'am chef sa ma culc. Mi'e lene sa'mi fac patul, nu mi'e somn si in plus mi'e o sila de ziua de maine, incat ma gandesc s'o prelungesc pe cea de azi. Magnific! Si ca sa fie tabloul complet, mi'e pofta de'o tigara. M'a facut cineva sa ma gandesc la ... o tigara. Dar mi'e asa o pofta, zici ca's gravida si poftesc la pepene. Ma duc sa iau o maslina. Sau ce'ar inlocui mai bine o tigara? Stiu!!!! O TIGARA!!! Logic, nu? Dar nu. Ce trist! Nu ma mai pot bucura nici macar de'o tigara. Dar ma bucur ca am renuntat la fumat! Cata logica ... e clar, tre' sa ma culc.

... si nebunul, Balamuc!

2008-12-15T15:13:00.000-06:00

Locuri unde as vrea sa ajung intr-o buna zi.
Statele Unite ale Americii (New York sau oriunde in alta parte, pentru ca este visul meu din copilarie si trebuie neaparat sa ajung sa vad cu ochii mei cum este in realitate).
Franta (Paris, pentru ca este considerat Orasul Indragostitilor si poate, pana ajung acolo ma voi numara printre acestia).
Italia (Venetia, din acelasi motiv pentru care vreau sa ajung si la Paris si totodata, as vrea sa privesc si de ce nu, sa si pasesc pe Puntea Suspinelor).
Suedia (Trollhatten, datorita unei carti pe care am citit'o acum multa vreme, de unde reiese ca ar fi un peisaj de vis).
Bora-Bora (deoarece se spune ca ar fi un mic Paradis, iar din ce am vazut pe net comparatia nu este chiar exagerata).
Africa (Cape Town, habar n'am de ce insa voi gasi un motiv).
Romania (Iasi, Suceava, pentru ca inca nu am ajuns si am auzit ca ar fi niste locuri minunate, care chiar merita vazute. Cred ca voi opta si pentru Belciugatele, am auzit vorbindu'se si mi'a starnit interesul ).
Ar mai fi si altele (multe altele) ...

“Uan of za most intresting dei of mai laif”

2008-12-15T15:12:00.000-06:00

M’am trezit intr’o buna dimineata cu un chef nebun de munca, de’mi venea sa ma culc la umbra lui.
Cu ochii carpiti de somn, m’am indreptat agale catre troleul 76-Cobalcescu. M’am trantit in masina, pardon troleu si I’am spus lu’ dom’ sofer: Mana birjar! Si omul a manat … Ne’am avantat si am gonit pe strazile Bucurestiului cu o viteza ametitoare de ma luase cu lesin, respectiv 20 km/h.
Intr’un tarziu am ajuns la serviciu unde am dat cu ochii de prietena si totodata colega mea … Flor’cica, moment in care am simtit cum mi se umple inima de fericire si mi’am zis “Mareano, uite una mai impaiata ca tine!”, dupa care, fara sa mai stau pe ganduri, m’am apucat constiincios de lucru. Cel putin asa cred, dar n’as paria pe asta caci, la un moment dat a venit “the boss” la mine si m’a intrebat candid: “Ce faci Marinush?”. Raspunsul meu a fost prompt, scurt si la obiect asa cum tre’ sa fie orice raspuns adresat lu’ “the boss”: “NIMIC!” Omul s’a’nvartit pe calcaie si a plecat. Si bine a facut, caci aveam de gand sa continui cu urmatoarea remarca total neinspirata: “ … SI NICI NU AM DE GAND SA MA APUC SA FAC CEVA!”
In aceiasi zi, ceva mai tarziu, atat eu cat si Flor’cica ne aflam pe o terasa, cu cate o bere sub nas si cu un zambet pe toata fata de sus in jos si de jur imprejur.
Zi end!

Entry for December 20, 2007 - Adaptare

2008-12-15T15:03:00.000-06:00

The end of all things?
Ai crezut ca anul asta, lucrurile vor fi diferite.
Ai crezut, cu siguranta, ca tot ce s'a intamplat anul asta, a fost mana destinului.
Ai sperat ...
Ai privit, ti'ai dorit, ai sperat, te'ai rugat ...
De cele mai multe ori, este doar sfarsitul unui anotimp, dar de data asta simti ca este sfarsitul a mult mai multor lucruri.
Cum sa ramai optimist, cand faci bilantul si realizezi ca din toate sperantele, mai mult de jumatate s'au naruit? Cum sa ramai optimist cand simti tot mai acut apropierea unei varste ce mai ieri parea asa departe? Cum sa ramai optimist cand ...
Ramai optimist gandindu'te ca primavara va veni din nou. La naiba, cu incalzirea globala, s'ar putea ca nici iarna sa nu fie tocmai iarna.
Primavara va veni din nou si va aduce cu ea noi inceputuri, noi sperante si noi planuri, care, de data asta, s'ar putea chiar sa'ti iasa.
Asa ca … orice ai face, orice s’a intamplat, oricat de imposibil ti se pare, ramai optimist, zambeste si mergi mai departe.
The end of all things? I don't think so ...
Let's think for the best, my friends and everything is going to be just fine!

Entry for October 12, 2007

2008-12-15T15:02:00.000-06:00

Unii oameni sunt doar o mare pierdere de vreme ... Se cred stapani pe viata ta, au impresia ca fara ei nu ai cum sa supravietuiesti, iti cer totul dar nu-ti ofera nimic, iti complica viata, iti generează nervi si stres continuu, se cred centrul universului tau şi de fapt sunt doar niste capusi care te secatuiesc de vlaga si pleaca mai departe. De ce? Pentru ca pot. De ce pot? Pentru ca le permiti. Merita dispretuiti si totodata, paradoxal, ar trebui sa le multumesti deoarece cunoscandu-i pe ei ajungi sa'i apreciezi mai mult pe acei care’ti sunt cu adevarat alaturi.

Niciodata sa nu spui ... niciodata!

2008-12-15T14:58:00.000-06:00

A fost o vreme cand obisnuiam sa spun ca nu voi face niciodata "asta" sau "aia", insa m'am trezit facand chiar mai mult decat atat si, paradoxal, mi s'a parut firesc sa fie asa. Nu voi intelege niciodata de ce alegem sa ne punem singuri in situatii extreme, constienti fiind ca vom incalca coduri, vom depasi limite, vom sparge bariere, pe care tot noi ni le'am impus la un moment dat, ca si conduita morala demna de urmat ... Dupa toate astea, nu ne mai ramane decat sa ne gasim scuze si slava Domnului, suntem inventivi ...

ALELUIA!!!

2008-12-12T04:12:00.000-06:00

Si'a dat bunul Dumnezeu de s'a'ntamplat minunea si m'am lasat de fumat!
Brusc!
Acum problema'i alta. Mananc orice prind si mananc pana ma dor falcile.
Aseara am iesit intr'un bar si chiar m'am temut de tentatie. Dar am rezolvat imediat posibila problema, am comandat de mancare (nu conteaza ce). Ideea este ca dupa ce termini de mancat, simti si mai acut pofta de o tigara (concluzia ... tre' sa mananci intr'una). Ce sa facem, ce sa facem? Alune, cipsuri, stiksuri, etc ... nu se vindeau in barul respectiv. Sa vii cu ele de afara, nici asta nu era permis (ospatarita, in marea'i marinimie mi'a permis totusi sa mananc o mandarina pe care mi'o adusese prietena Flor'cica). Si'atunci mi'a venit ideea mareata. Ramasese pe masa cosul cu paine ce'mi fusese adus ceva mai devreme. Asa ca timp de 2 ore am mancat paine ... goala?!
O alta problema ar fi aceea ca mainile mele nu par a avea stare, de fapt eu pe de'a'ntregul nu prea am stare si ma agit continuu de cateva zile.
Nu inteleg ce naiba'i asa greu sa renunti la otrava asta.
Am mai incercat acum cativa ani sa renunt si mi'a iesit o singura data si doar pentru o saptamana. De data asta sper sa ma tina.
P.S. Mi'am amintit ca am mai avut o tentativa lamentabila de a renunta la fumat, perioada in care m'am apucat sa mestec mult laudata ciunga Nicorette. Ce'i drept, farmacistul mi'a pus in vedere ca mai bine'mi cumpar Orbit ca'i mai ieftina si are acelasi efect. A avut mare dreptate. Dupa doua zile flencaneam ciunga in timp ce fumam, iar dupa alte trei zile ... doar fumam.

Riscurile meseriei

2008-10-22T06:56:00.000-06:00

Stiti oamenii aceia, care vorbesc si vorbesc ... vorbesc si tot vorbesc si de fapt, nu spun nimic, insa te fac sa pierzi o zi intreaga in numai cinci minute? Te uiti la ei si'i vezi macinand usor din buze in timp ce tu'ti dai ochii peste cap, faci fete-fete si te rogi la toti sfintii si dumnezeii sa nu prinzi radacini si sa nu'ti albeasca tamplele ...
Am patit'o eu, deunazi ...
Era dimineata si era frumos, tare frumos ... si'au venit.
Nu unul, trei. Au venit trei: mama, tata si copilul din dotare.
"El este baietelul meu de care v'am povestit".
Soc.
"Baietelul" are 40 de ani ...
In fine, trec peste acest amanunt lipsit de orice importanta. Ce m'a socat cu adevarat era debitul lor verbal. N'as putea spune exact despre ce vorbeau, cu toate ca vorbeau cu mine sau cel putin asa cred, sau vorbeau intre ei sau poate ca vorbeau singuri, fiecare pentru el ... acum realizez ca, de fapt nu stiu cine cu cine vorbea, cert este ca vorbeau. Nu mai stiu nici in ce limba ... Se prea poate sa fi fost romana, ca erau romani, insa la mine n'a ajuns nimic, inafara unui murmur prelung si continuu si din cand in cand, a unor icnete ascutie de simteam ca'mi cresc cactusi in timpane.
Si'asa ... s'a scurs o vesnicie. Si eu facem matanii in gand si bagam la greu Our Father si Ave Maria, amintindu'mi de toti sfintii vazuti in copilarie pe peretii bisericilor ... Sa taca ... de'ar tacea odata ...
Neah!!!!!!!!
N'ai sa vezi asa ceva ...
Cum sa taca?
Doamna - mama si 'a mai rea dintre ei, toca si toca ... si ajungeau si la mine franturi: "ca a venit si vremea lor, ca pretu' e cam mic, ca partidu', ca ala micu' tre' sa'si faca un rost - (ca deh, pana la 40 ani i'au tot zburat prin cap ciocarlii si filomele) - o sotie asa draguta ca dumneavoastra - (si da'i zambete cu subinteles), ca notaru' e om bun, ca Videanu face si drege da' nu'i inalta si ei gardu la casa ..."
Si'atunci, am lasat piosenia si mataniile la o parte si m'au apucat toti dracii.
Si da'i si'njura ... wow ... n'aveam cunostinta ca stiu atatea injurii ... pentru multe dintre ele sunt sigura ca merit drepturi de autor.
Si o priveam, avand pe fata o mare grimasa pe care ea o gasea a fi cel mai incantator zambet ... si ma gandeam "sper sa faci paianjeni ..."
Si aud ca prin ceata:
"Ei bine, dumneavoastra ce ziceti?"
"Eu? Bine, multumesc ..." si vad trei perechi de ochi holbandu'se la mine ...
"Ma scuzati, n'am fost atenta la intrebare ..."
"Ah, nu ... ne gandeam ce parere aveti despre tot ce v'am spus."
"?????????????????"
UPS!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Sa fi vazut cata dezamagire cand i'am trimis sa vorbeasca direct cu notarul.
Mai tarziu, in aceeasi zi, l'am vazut pe notar ... era palid, avea ochii crapati si parca mai slabise ...