Crap aka Rahat

Cred că trebuie să’mi pun ordine în idei. De fapt, mai întâi tre’ să fac rost de nişte idei şi pe urmă să le pun în ordine. Nu mai e nimic amuzant pe lumea asta. Azi am trecut pe lângă un nene care stătea cu burta la soare, lângă un colţ de fostă cofetărie actuală bancă. Şi cum stătea el aşa pe scaunul lui din plastic, când am trecut pe lângă el tocmai ce se rupe plasticul şi odată cu plasticul se face praf scaunul şi ne mai fiind scaunul în firea lui, s’a împrăştiat nenea. Ha, ha, ha! Ba nu! Retrag „ha, ha, ha’ul”, fiindcă nu mi s’a părut nimic amuzant. În mod normal m’aş fi făcut stacojie la faţă de râs, dar azi nu. Azi în loc să „hăhăi” m’am bosumflat şi mai tare. Clar, e ceva în atmosferă care’mi afectează mie cheful de ... orice. Obişnuiam să fiu mult mai amuzantă şi mai amuzată. Acum mi se pare totul ca o comedie proastă la care ai vrea să râzi însă realizezi că n’ai de ce. Şi în loc să râzi te trezeşti cu o grimasă cât China înghesuită pe faţa ta. Da, clar eram mai spirituală acum vreo săptămână. Am pus eu de ceva vreme distracţiile pe planul doi (nu prea am o idee clară despre ce se află pe primul loc, însă tre’ să fie ceva măreţ, de au retrogradat distractiile), însă nu mă gândeam că în acelaşi timp mi’am pus frână la creier.
Şi uite aşa am reuşit să scriu trei aberaţii şi asta doar într’o singură zi. Încep să mă pricep la chestii d’astea. Ei bine, asta găsesc eu că fuse amuzant. Ba nu!