Subscriu!

Ştiu că nu'i frumos să dai copy-paste şi să zici c'ai scris un articol, însă câteodată mai citesc prin presă rânduri pe care regret că nu le'am scris eu. Aşa că tot ce pot face este să dau copy-paste (dacă pun doar un link e mai greu să dai încă un click:) şi chiar dacă sper prea mult, mă gândesc că poate ajut şi eu măcar la distribuirea informaţiei.

Mai jos link'ul către articol, precum şi reproducerea lui integrală.

http://www.zf.ro/opinii/n-u-nu-domnule-ungureanu-nu-nu-mariti-salariile-functionarilor-publici-9501864

„N U ! Nu, Domnule Ungureanu! Nu! Nu măriţi salariile funcţionarilor publici

ieri, 21:07 Autor: Marius O.

Inteleg entuziasmul politic electoral si nevoia de voturi in acest an. Inteleg si situatia politica delicata in care se afla partidul dvs., inteleg si faptul ca trebuie sa contracarati jocurile murdare pe care le practica opozitia USL. Dar nu prin pomeni, fie ele electorale, vom misca ceva in aceasta tara. Nu faceti aceeasi greseala pe care au facut-o guvernele anterioare (in principal, sustinute de actuala opozitie). Va garantez ca in campania electorala, opozitia va "plusa" la propunerea dvs. si va lansa promisiuni de cresteri mai mari a salariilor bugetarilor. In oricare din cazuri, daca PDL castiga alegerile sau le pierde, tot simplul contribuabil va pierde. Si, in cele din urma, inclusiv bugetarii vor avea de pierdut. Va voi expune pe larg o intamplare, din care rezulta argumente la cele de mai sus.

Acum aproximativ 1 luna am achizitionat un autoturism rulat inmatriculat in Romania (stiu, pare ciudata introducerea, dar credeti-ma vor rezulta argumente la cele de mai sus).

Toate bune si frumoase, pretul in regula, am semnat contractul de vanzare-cumparare. Merg cu fostul proprietar si ridicam de la Primaria din Otopeni o hartie din care rezulta ca nu are datorii (ma rog, a durat putin) Apoi a inceput calvarul inmatricularii si inregistrarii autoturismului. Voi descrie pasii efectuati (iar la final voi rezuma taxele sau costul aferent fiecarui pas). Precizez ca de profesie sunt inginer cu studii post-universitare si am o bogata experienta in management, dar mi-a fost foarte dificil sa inteleg si sa urmez acesti pasi prevazuti de procedurile si legislatia noastra.

· Autentificare RAR - nu a durat foarte mult (aprox. 90 min. si 90 Ron)

· Taxa de talon, platibila la CEC (aprox. 15 min. 37 Ron)

· Drum la Administratia Financiara pentru a inscrie autoturismul pe numele meu (drum + completare de formulare + copii xerox + stat la coada 3 ore, cost 5 lei - tigani pentru parcare). Am aflat ca pentru 2012 va trebui sa platesc un impozit de aprox. 900 Ron.

· Taxa de inmatriculare. Aici lucrurile s-au complicat putin. Am inteles ca se plateste la Posta Romana si, bineinteles, am mers la un oficiu postal in drum spre serviciu. Problema e, ca eu locuiesc in sectorul 1, iar oficiul postal era in sectorul 2, deci functionara de la Posta nu a putut sa incaseze suma. Nu-i nimic, zic, ma voi duce la alt oficiu postal apropiat de domiciliu. Aici alta "mai boacana". Se pare ca Posta Romana nu are nu stiu ce fel de contract cu Administratia Financiara a Sect. 1, deci functionara de la oficiul postal nu putea sa incaseze suma. Doar la sediul Administratiei Financiare se poate plati. Cunoscand deja drumul si timpul pierdut, trimit pe un prieten, care imi plateste dupa aprox. 4 ore aceasta taxa de 52 Ron.

· Am inceput sa devin mai precaut si am decis sa fac un drum la Sediul DRPCIV din Pipera pentu a ma asigura ca inteleg pasii ulteriori sa ca nu mai trebuie sa fac alte drumuri inutile. Aici, stupoare! Aflu cu surprindere ca lipseste o ştampila pe fisa de inmatriculare (functionarul de la Administratia Financiara a omis sa stampileze aceasta hartie). Mai aflu ca trebuie sa inchei o noua polita RCA si ca trebuie sa fac alte copii xerox dupa anumite documente. Cunoscand drumul si timpul pierdut la Administratia Financiara incep sa-mi pierd rabdarea. Vociferez la functionarii de acolo si plec tunand si fulgerand, alimentat negativ de tot felul de ciudati (pripasiti pe acolo) care-mai-de-care disupus sa ma ajute.

· Din nou, drum la Administratia Financiara pentru ştampila. Alte 2 ore pierdute (dar macar am parcat pe o trecere de pietoni, ca sa nu mai cheltui alti 5 Ron la tigani). Bineinteles, ca iar ma enervez la intrebarile acuzatoare ale unei functionare a Administratiei; "cum de n-am observat lipsa stampilei?!?" I-am raspuns ca, desi m-am profesional ma ocup cu calcule tehnice, financiare deosebit de complicate, n-am reusit sa solutionez aceasta problema cu stampila. Ca sa ma calmeze, mi-a sugerat ca daca platesc anticipat impozitul pe 2012, beneficiez de o reducere. Plec si iar ma enervez. Vad o coada afara de aprox. 100 persoane, care asteptau sa plateasca la caserie. Stateau la coada sa plateasca bani, nu sa primeasca. Bineinteles ca nu stau.

· Inchei o polita RCA pe 6 luni, aprox. 600 Ron.

· Drum la DRPCIV din Pipera pentu marea inmatriculare. Completez o cerere ciudata cu datele masinii, unde nu ai loc sa scrii tipul autoturismului, nu ai loc sa te semnezi (desi la ghiseu predai atat originalul Cartii de Identitate a autoturismului cat si o copie xerox, cat si cartea de identitate personala). Iau bon de ordine si dupa 1 ora depun toate actele cu copiile aferente. Plates o taxa de numere de 40 Ron. Dupa alte 2 ore intru in posesia numerelor noi.

Poate istorisirea a fost lunga si s-a pierdut legatura cu continutul stirii ZF. Am tinut sa descriu detaliat aceasta intamplare pentru a expune motivele pentru care dl. Ungureanu nu trebuie sa ofere pomeni electorale unor functionari publici. Acesti functionari ar trebui sa serveasca contribuabilul. Nu invers! Nu contribuabilul trebuie sa plateasca si sa alerge pentru sarcini ale functionarilor publici!

Rezum:

- taxa autentificare: 90 Ron

- taxa talon: 37 Ron

- taxa inmatriculare: 52 Ron

- taxa numere: 40 Ron

- rovigneta: 120 Ron

- impozit auto: 900 Ron

- timp pierdut: 15 ore + carburant

Nu mai adaug alte taxe sau costuri pe care oricum le platim: RCA, acciza din pretul carburantului, TVA, impozit pe venit etc., taxe pe care contribuabilul le plateste pentru "buna" functionare a institutiilor statului.

Platim zeci de mii de taxe, alergam sa le platim, stam la cozi, iar institutiile statului nu sunt in stare sa faca o copie xerox.

Domnule Ungureanu, cine munceste pentru cine?!? Cine este platit de catre cine?!?

Contribuabilul plateste, isi pierde timpil si completeaza tot felul de cereri si formulare stupide, in timp ce functionarul sta la un ghiseu si raspunde rastit si agramat la intrebarile unui cetatean. Cetatean-contribuabil care plateste taxe, din care functionarul public isi primeste salariul. Salariul mic-mare, nu conteaza! Nici nu ma intereseaza!

Acest salariu nu este justificat. Punct.

Prin urmare, domnule Ungureanu in calitatea dvs. de functionar public, va solicit din calitatea mea de cetatean-contribuabil urmatoarele:

1. Sub nici o forma sa nu initiati vreo masura de majoarare a salariilor bugetarilor.

2. Sa demarati de urgenta procedurile de infiintare a Birourilor Unice de relatii cu cetatenii-contribuabili. Birouri unde cetateanul sa depuna doar documente originale si sa revina la o ora stabilita, avand serviciul solicitat rezolvat. Tot la acest Birou Unic sa se plateasca toate taxele (insumate!).

3. Sa facilitati de urgenta la toate institutiile financiare sau publice (sedii de banci, CEC, primarii, Posta Romana - in orice sector sau sat, chiar sedii Loteria Romana) plata oricarei taxe sau impozit. Mi se pare absurd, si in acelasi timp jignitor, sa fim nevoiti sa stam la coada pentru a plati ceva.

4. Sa dispuneti renuntarea la panourile publicitare din sediile Administratiilor Financiare cu proiectele derulate. M-am amuzat afland ca statul roman cheltuieste sume mari de bani pentru sisteme tip "bon de ordine". Tot stat la coada reprezinta! Obtinerea unui document sau plata a unui impozit trebuie sa fie simpla, banala (pe intelesul unui copil de gradinita).

Concluzionand, d-le Ungureanu va sugerez incercarea de a finanta proiecte de infrastructura informatica cu fonduri UE pentru a facilita cetatenilor accesul la informarea privind procedurile publice, de plata a taxelor si impozitelor. In acest mod, cetatenilor le va fi mai facila relatia cu institutiile statului roman. Mai facila si mai putin consumatoare de timp, nervi si carburant. In acelasi timp, in instiutiile statului ar fi nevoie mai putini functionari publici, iar cei ramasi (cu adevarat competenti) ar dispune de acelasi buget de salarii de astazi. Simplu, acelasi buget, mai putini functionari, deci salarii mai mari, dar la mai putini angajati.

Am fost si sunt in continuare votant PDL, dar daca veti da curs majorariilor salariale din sectorul bugetar imi voi schimba optiunea politica.

Va asigur, d-le Ungureanu ca aplicarea acestor masuri va fi pe deplin inteleasa de functionari. Nu veti avea parte de mitinguri sau proteste, in cazul in care disponibilizati functionari publici din cauza unei infrastructuri informatice eficiente. Iar cei care vor ramane in sectorul bugetar vor fi mai multumiti.

In acest mod am putea indrepta mersul lucrurilor din Romania. Timpul pomenilor si promisiunilor (minciunilor) electorale a trecut.

Marius O, 34 de ani, este inginer TCM, iar în prezent este antreprenor".

ÎN SFÂRŞIT, JUSTIŢIA E OARBĂ!

Dom’le dragă, dacă până acum mai aveam vreun dubiu că în ţara asta bine croită, cu oameni cinstiţi şi gospodari, greu încercată de-a lungul vremii, însă iubită de toţi sfinţii şi din cei mari şi din cei mici;

În ţara asta în care băltoaca şi craca ne sunt prietene numai nouă, iară vouă duşman vă este (vouă adică hoardelor străine);

În ţara asta în care cunoaştem toţi doar trei culori (da’ nici nu trebuie mai mult), care are toate formele de relief, are până şi deltă (aşa am învăţat la şcoală) şi în care ne deşteptăm zilnic ca după un somn greeeeeeeeeeeeeeeeeu, de moarte;

În ţara asta în care tot timpul, da’ tot timpul dom’le conducătorii ei iubiţi de popor, da’ rău de tot, iubiţi până la lacrimi (mai ales ăştia dinspre sfârşitul ultimului veac) au luat de la bogaţi şi au dat la săraci (tributuri, bube’n cap, cocoaşe, chestii care bogaţilor le prisosesc şi săracilor chiar dacă nu le cer, le sunt date cu vârf şi’ndesat), căci deh, vorba ceea „când vrea domnul cu săracul dintr’o bubă’i umple capul”;

În ţara asta în care "grecoteii cu nas subţire", "bulgăroii cu ceafă groasă" şi alte naţii asemenea nu se ridică cu pretenţii, poate doar pe la unele firme ce deţin ceva monopol p’aci prin ograda noastră;

În ţara asta a noastră de glorii şi de dor, în care femeile sunt de o pioşenie exagerată, având un cult al credinţei, al bunului simţ şi al fidelităţii ceva de speriat, nişte călugăriţe date dracului, Doamne iartă’mă! şi în care bărbaţii ... bărbaţii sunt nişte gentilomi perfecţi, nu scuipă pe stradă, nu înjură, nu’şi bat femeile (căci ce motiv ai putea avea să dai într’o călugăriţă care face gemeni, dar nu cu tine), ce să mai, nişte oameni care au încă în sânge ceva apucături ale cavalerilor din apus;

În ţara asta în care dacă te cheamă Năstase Adrian poţi să’ţi numeri ouăle liniştit fiindcă iei doar 3 ani cu suspendare la care se adaugă un spor de pedeapsă ce constă în obligarea inculpatului prin forţa coercitivă a statului să scrie pe o foaie de hârtie de 100 ori „zambaccian + mătuşa tamara = love”; chinu’ dracului vă daţi seama; aşa pedeapsă grea nu s-a mai pomenit de la Sisif încoace, ocna era de preferat.

După cum spuneam, dacă până acum mai aveam vreun dubiu că în această mândră ţară’nfloritoare, pe numele ei, România, justiţia nu e oarbă, acum m’am convins. Până acum m’am gândit că avea ceva, aşa ca un început de cataractă, pe urmă au fost cazuri când chiar am zis că are glaucom, da’ nu eram deloc sigură. Acum am văzut. Cu ochii mei proprii şi personali. Justiţia noastră este OARBĂ! Mai mult decât atât, justiţia noastră nu şi’a pierdut doar simţul vederii ci pe toate celelalte. E lipsită de orice simt. E o BALIGĂ. Pardon, e ca o baligă.

Eu, dacă m’ar chema Becali (nu contează şi mai cum), Borcea Cristian sau „MeMe” Stoica, v’aş învăţa eu minte, tu’vă muma’n cur să mai îndrăzniţi pe viitor să vă legaţi de averea mea câştigată în cel mai cinstit dintre cele mai cinstite moduri posibile. V’aş trânti un proces să nu vă vedeţi şi v’aş cere la daune ca să plătiţi voi cu tot neamul vostru de la cel dintâi descălecat până în ziua apocalipsei după maiaşi (înainte de maiaşi sau între maiaşi).

A avut dreptate Ioan Becali când a declarat că el are încredere în judecători. Mari caractere!

Cinste lor!

Partea bună

Aseară am fost la teatru. Am văzut o piesă interesantă, "Egoistul" într-o interpretare de excepţie. Mă bucur că am mai avut încă odată ocazia să-l văd jucând pe Radu Beligan. Mare actor. Probabil că mulţi dintre noi când vom avea 94 ani (dacă'i vom avea) vom fi de mult senili, urâcioşi, căcăcioşi ... mă rog, you've got the picture. În schimb, la cei 94 ani ai săi, Radu Beligan se prezintă în faţa unei săli arhipline face ce ştie el mai bine şi la final stârneşte ropote de aplauze din partea unui public rămas mut de admiraţie.

Partea rea

În faţă la T.N.B era un grup de vreo 50 persoane, 1 steag şi acelaşi veşnic refren: jos Basescu!. Ma gandesc că atâta a mai ramas din "miile" de "revoluţionari" care au ieşit în stradă la începutul lui ianuarie. Sincer mi-au lăsat impresia că i-a prins îngheţul acolo şi acum c-a venit primăvara au ieşit din nou la suprafata, exact ca şi rahatul de câine şi alte mizerii de prin Bucureşti. Este evident că pe vremea fostelor guvernări când s-a furat ca-n codru, când nimeni nu era tras la răspundere, etc., toţi aceşti oameni ori erau plecaţi pe lună ori nu se născuseră încă. S-au născut şi ei prin 2004, au crescut ca Făt Frumos şi acum strigă jos Băsescu. Altă explicaţie nu prea există.

Partea şi mai rea

ORDINARIIIIIII!!!!!!!!!!!!!!!!
Ar fi bine ca articolul de mai jos să-l citească şi Feţi Frumoşii de mai sus.

http://www.gandul.info/financiar/de-ce-nu-mai-pune-basescu-benzina-de-la-petrom-cat-costa-un-baril-de-petrol-romanesc-extras-de-cea-mai-mare-companie-din-romania-9388682

Hepi bărsdei tu mi

Tudei iz mai bărsdei. Iupiiiiiiiiiiiii!!!!!!!!
Olso tudei ai selăbreit sfri uics sins ai stapt smoching. Ăghen iupiiiiiiiiiiiiiii!!!!!!!!!!

În poza 1 este Flor'cica şi'n poza 2 este io. Toate peste vreo 20 ani. Hai că nu va fi chiar aşa rău. Zic.

Huooooooooo!!!!!!!

În primul rând vă invit să vizualizaţi secvenţa de mai jos (durează puţin, cam 50 sec). Este dintr'un serial care mie îmi place foarte mult, iar această secvenţă seamănă cu reacţia mea când aud de asistaţii social.

http://youtu.be/JYEDb5WRK2g

Eu nu fac copii. Încă. Pentru că n-am cu ce să-i cresc. Adică, mă rog, nu-i vorba ca n-am după ce bea apă şi că-mi mănânc de sub unghii. Nu. Da’ mă gândesc că ar fi bine ca ei, adică copiii mei, să trăiască mai bine ca mine. Sau mă gândesc că trăim vremuri tulburi şi că mi-aş dori pentru copiii mei o lume mai bună. Zic şi eu că aşa-i normal şi că într-o lume civilizată cu oameni civilizaţi aşa trebuie să gândeşti. Nu poţi face copii doar de dragul de a face copii, chiar şi atunci când n-ai cu ce să-i creşti. Părerea mea.

Din păcate lucrurile stau în felul următor: sunt unii care fac copii din inconştienţă, la beţie sau pentru că altceva nu ştiu să facă, ori ca să-i exploateze.

Dată fiind natura jobului meu, am tot dat de-a lungul timpului de acel soi de oameni care trăiesc de când se nasc şi până mor din ajutoare sociale. Şi sunt mulţi. Foarte mulţi. Unii dintre ei te sfidează. Se proţăpesc în faţa ta, cu feţele lor meschine, unii dintre ei îmbrăcaţi mai bine ca tine şi vorbind la telefoane pe care tu, contribuabilul, nu ţi le poţi permite. Sunt şi unii pe al căror chip se citesc neajunsurile, sărăcia. Toţi vin şi dau declaraţii pe propria răspundere că n-au niciun venit. Nimic. N-au lucrat în viaţa lor. Sunt analfabeţi, căci nu le-a plăcut la şcoala. Dar asta nu-i de ajuns. Nuuuuuuuuuu. Fiecare dintre ei are cel puţin 3-4 copii. Cel puţin. Din care unul sau niciunul şcolarizat. Căci deh, aşa părinţi aşa copii. Şi uite aşa se perpetuează o specie de dăunători ai societăţii.

Evident ca să beneficiezi de ajutor social trebuie să îndeplineşti nişte condiţii. Pe lângă faptul că n-ai niciun fel de venit, nu trebuie să ai nici cine ştie ce bunuri personale, căci e logic că nu ţi le poţi perminte, nu? Adică tu n-ai ce să bagi în gură, te plângi că-ţi mor copiii de foame şi stai cu mâna întinsă să-ţi dea statul, dar în schimb ai bani de aparatură electronică. Aşa încât, la un moment dat, acum mai mulţi ani când se mai înăspriseră controalele, veneau indivizii şi declarau că televizorul Panasonic este al lu’ văru’ din străinătate, videoul nu ştiu ce marcă este primit ca zestre de la mama soacră, combina muzicală e împrumutată de la cutare vecin, etc. Şi bineînţeles că depuneau aceste declaraţii pe propria răspundere şi luau în continuare ajutor social. Doar nu credeţi că se oboseau asistenţii sociali să facă nişte anchete sociale temeinice ca să afle cum stau lucrurile de fapt. Nu. Şi uite aşa aceste ploşniţe, aceste plăgi, această râie socială trăieşte pe spinarea noastră, a celor care muncesc, a celor care plătesc taxe şi impozite mai mari cu fiecare an care trece, a celor care se gândesc de mai multe ori înainte să ia decizia de a face un copil.

Eu nu mai vreau să cresc copiii altora, acei copii care peste ani or sa-l fure, or să-i dea în cap sau or să-l paraziteze pe acel copil al meu pe care poate, la un moment dat, voi avea curajul să’l nasc în această lume. Tot aşa cum astăzi, aceşti „oameni” ne fură, ne dau în cap şi ne parazitează pe noi.

Mai rău este că aceşti indivizi iau acel ajutor social, însă nu-l folosesc ca să-şi îndestuleze copiii morţi de foame. Nu. Iau acei bani ca să îşi satisfacă ei viciile. Băutură, tutun, cafea şi eventual, droguri şi jocuri de noroc. Şi mai rău decât atat este faptul că ajungi să te gândeşti că acei copii servesc doar acestui scop. Şi nimic mai mult. Copii nedoriţi de nimeni. Se nasc, trăiesc pe lângă casă câţiva ani, timp în care părinţii lor beau şi fumează ajutoare sociale şi alocaţii, după care sunt lăsaţi plagă pe spinarea statului. Aşa cum au fost de altfel de când s-au născut.

Ce să mai vorbesc despre acei ţigani cu ceafă dublă, cu chile de aur la gât, cu palate cu turnuleţe şi cu maşini ultimul model, care nu plătesc niciun ban statului. Şi care, la rândul lor unii dintre ei cer ajutoare sociale ca să-şi încălzească coviltirul. Nişte discriminaţi ...

Eu cred că în momentul de faţă avem o lege proastă, care ar trebui să sufere unele modificări, cum ar fi:

-în ceea ce priveşte alocaţia: primul copil va beneficia de alocaţie integrală; al doilea copil va beneficia de ½ din alocaţie; al treilea copil îl faci pe proprie răspundere şi cheltuială; din moment ce iei decizia să faci un al treilea copil, înseamnă că ai cu ce să-l creşti şi este strict răspunderea ta. Ar putea spune cineva „bine dom’le la cât de mică este alocaţia, nici p’aia să n-o mai iau în întregime?” Fapt: cine îşi permite să facă un copil nu-l face ca să-l crească cu alocaţie, iar cine nu-şi permite şi totuşi face un copil, îl face special pentru alocaţie (în cele mai multe cazuri).

-ajutorul social (de orice fel, mai puţin ajutoarele acordate persoanelor cu handicap dovedit) să aibe acelaşi regim ca şi şomajul; faci dovada că ai nevoie, ţi se acordă şi îl primeşti lunar timp de un an de zile; în tot acest timp te recalifici (dacă e nevoie) pe cheltuiala statului şi îţi cauţi un loc de muncă; dacă după un an de zile nu ţi-ai găsit un loc de muncă şi ai şi refuzat locurile de muncă propuse de autorităţi, pierzi dreptul de a mai beneficia de ajutor social, (sau măcar să-i pună dracului să facă muncă în folosul comunităţii, că probabil n-ar mai fi aşa dornici de ajutoare sociale).

Nu ştiu, poate că sunt prea dură, dar chiar m-am săturat. M-am săturat de cerşetori, de asistaţii sociali care sunt apţi de muncă dar n-au muncit o zi în viaţa lor şi nici nu vor munci atâta vreme căt statul le va plăti în continuare pentru o viaţă ce-i drept fără pretenţii dar pentru ei se pare că-i suficient, m-am săturat de ţiganii şi de românii care au furat şi fură de ani de zile prin Germania, Franţa şi Spania şi care vin în România şi-şi flutură averile imense la vedere, fără să-i intrebe nimeni nimic, m-am săturat de oamenii care permit şi din cauza cărora se perpetuează aceste situaţii, etc. Se pare că până la urma hoţii de orice nivel o duc cel mai bine, iar noi îi creştem şi-i facem mari.

P.S. Mai văd câteodată la televizor, în ziare sau pe internet imagini cu copii subnutriţi din Africa şi mi se face stomacul ghem. Era o vreme când condamnam comportamentul inconştient şi decizia acelor oameni de a se reproduce când îi bâzâie musca şi totul în jur miroase a moarte. Mă gândeam „cum dracu’ măi, să n-ai tu ce de niciunele, să n-ai nici ce băga în gură, să n-ai nici măcar iarbă în jurul colibei (mulţi n-au nici d’asta) ca să paşti măcar, să te târăşti prin viaţă de azi pe mâine, fără să ştii dacă acel mâine va mai veni vreodată şi cu toate astea să-ţi ardă să faci sex. Am realizat ulterior că vinovate de situaţia de acolo sunt lipsa educaţiei, lipsa civilizaţiei. Oamenii ăia au exact comportamentul animalelor. Altceva nu ştiu să facă, fiindcă nici n-au exemplul unei altfel de vieţi.

E o diferenţă între acei oameni, care chiar nu ştiu să trăiască altfel şi cei de la noi care trăiesc totusi într-o civilizaţie, trăiesc printre alţi oameni, văd că se poate trăi şi altfel, dar cu toate astea refuză să se educe.

http://www.desteptarea.ro/nenumarate-abateri-la-legea-ajutorului-social.html
http://www.iasiplus.ro/news/5/30943/Iasul,+campion+la+dosare+ilegale+de+ajutor+social.html
http://www.realitatea.net/aproape-400-de-ajutoare-sociale-au-fost-suspendate-in-bistrita-nasaud_726465.html
http://stirileprotv.ro/stiri/social/vreti-ajutor-social-trebuie-sa-faceti-munca-in-folosul-comunitatii.html

etc.

Baladă

Străbunicii mei au fost contemporani cu I.L. Caragiale, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, etc. Eu sunt contemporană cu Andreea Tonciu, Bianca Drăguşanu, Nikita, Ţăranul cu Maserati, Sexi Brăileanca, Piticul Porno, etc. În ciuda diferenţei de vreun secol între generaţii, eu şi ai mei străbunici ne asemănăm totuşi într-o privinţă. Niciunul dintre noi nu se ridică la nivelul contemporanilor lui. Aş zice că la unii din păcate, iar la alţii din fericire.

Fiecare dintre noi se plange. Lu’ mama, lu’ sora, lu’ colegu’, lu’ soţu’/iubitu’/concubinu’ sau lu’ Flor’cica. Bai dă uei, cine n-are Flor’cică să-şi cumpere! Adică exact oamenilor care, ca şi noi, cred că n-au nicio putere să schimbe ceva, motiv pentru care nu fac nimic. Ecschiuzmi, mai bed. Flor’cica a schimbat ceva la un moment dat, când s-a simţit luată la mişto de către R.A.T.B. Şi culmea a şi reuşit să schimbe lucrurile în bine. Ave Flor’cica!

Ne plângem zilnic. De orice şi oricât. Rareori ne convine câte ceva, deseori nu ne convine nimic. Însă fiecare dintre noi face fix o labă ca să schimbe ceva. „Ah! S-a scumpit benzina, s-a mărit impozitul, mi-a tăiat pensia. La dracu’, mă duc să fac o labă, că muie am luat deja. Gata, deja mă „simpt” mai bine.

Eu am luat decizia ca pe viitor să mă plâng în public. Poate m’aude dracu’ cineva. Şi nu, n-o să ies în Piaţa Universităţii să strig pe trei voci ce mă doare, plătită fiind de unii sau de alţii. Când o să vină vremea să iasă Mary-Joe în Piaţa Universităţii, în primul rând o să fie din proprie iniţiativă şi-n al doilea rând o s-o ia şi pă Flor’cica cu ea. Ca să fie mai mulţi.

Primul articol de bocet va fi despre dragii mei asistaţi social.

Însă până atunci, vă propun să daţi click pe link-ul de mai jos şi să citiţi un interviu cu Neagu Djuvara mai mult decât interesant. Părerea mea.

http://www.adevarul.ro/la_masa_adevarului/neagu_djuvara-la_masa_adevarului-george_radulescu_0_646735798.html

Postez şi un mic fragment din interviul aparut in ziarul Adevarul ca să aveţi o idee cam despre ce vorbeşte omul.

"...

Cum ne-am putea reveni social?

Acum, eu nu sunt Mafalda şi nu pot să vă spun ce va fi în viitor. Nu pot să vă spun decât impresiile mele. Prima mea impresie, şi asta e o adevărată idee fixă a mea, este că noi nu putem ieşi din bârlogul în care ne aflăm de 20 de ani dacă nu se face procesul lui Ion Iliescu. Al lui Ion Iliescu şi al acoliţilor lui, că el nici măcar nu e omul care a inventat „teroriştii lui Ceauşescu". Acel grup al Partidului Comunist care voia să-şi menţină puterea l-a ales pe Ion Iliescu fiindcă ştia că era un fel de... se zvonea de ani de zile că e succesorul lui Ceauşescu.

Domnule profesor, dar...

La ce-ar folosi asta, vreţi să mă întrebaţi?

Exact, la ce-ar folosi?

Enorm ar folosi! Şi să vă spun de ce.

..."

P.S. Baladă??!! Nush de unde'i titlul ăla.

Comentariu la un articol din Evenimentul Zilei. Scris de un anume Emil (o fi Boc?! nush). Deci nu-mi apartine insa SUBSCRIU..

"S-a dovedit, inca o data, ca Derbedeul si Repetentul nu pot stringe in strada, chiar platind, aducind pe bani grei din toata tara, decit citeva mii de retardati, dezaxati, golani, scursurile societatii. Aceste jeguri, aceasta drojdie, aceasta pleava a societatii, oamenii cei mai timpiti au tupeul sa ceara schimbarea conducerii tarii, aleasa in mod democratic si care a obtinut rezultate economice bune, intr-o perioada foarte grea de criza economica mondiala.
Cu toate acestea, propaganda si manipularea nerusinata este mentinuta la cote inalte, in speranta ca vor ajunge din nou la putere coruptii si infractorii din usl, sau din spatele usl.
Nu au nicio sansa. Romanii stiu cine a salvat tara de la faliment si cine a devalizat-o.
Presedintele si Premierul au facut maximum posibil pentru salvarea tarii de la faliment.
Rezultatele se vad : tara a evitat falimentul, a iesit din recesiune, a revenit pe crestere economica, somajul este dintre cele mai mici din UE, exporturile au crescut, indatorarea tarii este redusa.
Presedintele a explicat foarte clar necesitatea masurilor de austeritate. Masurile de austeritate nu au fost o optiune. Au fost impuse de criza economica mondiala, de lipsa fondurilor la buget, de lipsa surselor de finantare, pentru plata integrala a salariilor si pensiilor. Riscul neadoptarii masurilor de austeritate era falimentul, incetarea de plati, hiperinflatia, prabusirea monedei nationale, colapsul economic. Altceva nu avea de spus. De fapt, ce sa spui unei gloate de derbedei, de huligani si de inapoiati mintal, dezinformati, indobitociti si incitati de lichelele din opozitie ?
Sa le spui ca este criza economica mondiala ? Sa le spui ca toate tarile au fost obligate sa adopte masuri dure de austeritate, pentru a iesi din recesiune ? Sa le spui ca in cele mai multe tari din UE, somajul este mult mai mare ? Ca in capitalism, niciun guvern nu poate asigura locuri de munca pentru toata lumea ? Ca nivelul de indatorare al tarii este dintre cele mai mici din Europa ?
Ce pot intelege aceste animale din piata, care au fost indobitocite ani de zile ca guvernul este incompetent, ca guvernantii fura si de aceea salariile si pensiile sunt mici ? Asculta cineva, daca le spui adevarul ? Intelege cineva fara scoala, fara minte, fara carte, fara creier ?
Singua greseala a Presedintelui si a guvernului a fost ca au permis ca, ani de zile, lichelele si infractorii din opozitie si de la televiziunile mogulilor sa-si bata joc de eforturile celui mai competent cabinet, care a fost confruntat cu o criza economica mondiala severa si care a scos tara la liman.
Toti intelectualii si ziaristii cinstiti, corecti trebuie sa explice in fiecare zi, pina va intelege si ultimul timpit din aceasta tara, ca Presedintele si guvernul cunosc problemele oamenilor si fac maximum posibil pentru a le rezolva. Atunci cind veniturile la buget o vor permite, guvernul va majora salariile si pensiile, fara sa fie nevoie de nicio manifestatie de protest.
Toti intelectualii si ziaristii cinstiti, corecti trebuie sa explice in fiecare zi, pina va intelege si ultimul timpit din aceasta tara, ca nicaieri in lume presedintele si guvernul nu-si dau demisia daca un numar de citeva sute sau mii de derbedei, huligani sau inapoiati mintal, manipulati sau platiti de infractorii din opozitie, urla sloganuri imbecile pe strada.
In democratie, singura metoda de exprimare a optiunii este la urne, o data la patru ani. Anul acesta vor fi alegeri. Atunci se va stabili cine este reprezentantul majoritatii cetatenilor tarii.
Faptul ca la manifestatiile stupide de protest vin aceleasi persoane, in general, drojdia societatii, dovedeste ca acestia reprezinta doar o minoritate care trebuie sa se supuna majoritatii. Asa este in democratie."

Titlu - Cuvânt sau text pus în fruntea unei lucrări sau a unei părți distincte a ei, indicând rezumativ sau sugestiv cuprinsul acesteia. Aşa e.

Eu şi Flor’cica încă aşteptăm.

Ne-am gătit azi. Ne-am pus ţoala de duminică pe noi. Şi acum aşteptăm. Trebuia să se întâmple de ceva vreme da’ io i-am zis lu’ Flor’cica să aibe răbdare că la noi totul se petrece mai greu, aşa ... în sloumouşăn. Părerea mea. Ea e cam agitată şi numără minutele. Ba nu, secundele. Rong ăghien. Nanosecundele. Numără nanosecundele. Stai aşa! Există nanosecunde? Nush, da’ Flor’cica le numără. Io cre’ că nanosecundele astea sunt aşa nişte secunde, adică nişte secundele, nişte fărâmituri fărâmiţate de secundele mici, mici, mici. Da’ care trec greu, greu, greu.

Bă Flor’cică, mai vine bre azi? Mi s-a lungit gâtu’ ca la bâtlan¹, tot uitându-mă pe geam. Eu am doar gâtul lung, restul e mic, mic. Ca nanosecundele lu’ Flor’cica. Auzi, cică am şi moţ de câteva pene date pe spate. Aşa o fi, n-o contrazic că oricum e agitată şi poate pierde numărătoarea.

Io cre’ că vine de la periferie. E traficul aglomerat. Sau o fi reţinut prin alte părţi. Ori poate că nu ne iubeşte bre Florc'ică şi d’aia nu vine. Ai fost cuminte anu’ asta? Că cică e ca Moş Crăciun. Dac-ai fost cuminte vine, dacă nu ... poate la anu’. Zic.

Hai că mi-am pierdut răbdarea. Şi speranţa. Io cre’ că nu mai vine. Ne trase ţeapă. Las-o-n muşchii mei de treabă! Ne-am mai pus şi paiete pe noi. Chiar şi javroschi. Pardon, jvarovschi d-ălea. Să-l întâmpinăm cum se cuvine.

Hiiiii! Ce se-ntâmplă? Flor’cica a ridicat muia² în aer şi pare că adulmecă ceva. Io cre că ia luat urma. Ce faci bre, te-ai tâmpit!? Crezi că ăsta pute? Te crezi ogar? Afgan?

Ăsta are întârziere ca trenurile noastre. Doi ani întârziere într-un singur an. E o performanţă.

Gata! E oficial. Nu mai vine. S-a dat comunicat de presă în acelaşi maaaaaaaare ziar de maaaaaaaaaare tiraj în care anunţaseră şi că vine. Cum care bre? Libertatea.

Cică nu mai vine azi sfârşitu’ lu lumea. Ce proşti. Ce ştiu ei! Io tot mai cred că e în întârziere. Şi Flor’cica mai crede. Că tot numără. Iar dacă nu, tot mai avem o şansă. La anu’ pe 12.12.2012 la 12:12. Sau la anu’ celălalt pe 13.13.2013 la 13:13. Sau poate peste cinci ani pe 16.16.2016 la 16:16 ...

Părerea mea.

... şi a lu’ Flor’cica.

... ok, sfârşitu' lumii n-a venit, asta este. Da’ la noi tot a venit ceva. Sâc! A venit era glaciară. De câteva ore bune s-a închis centrala. Că noi n-am ieşit din criză şi angajatorii sunt tot ăia. Cu cota indiviză de 1/8 din cota indiviză de ½ din topul de hârtie. Flor’cica deja e împăiată. Ai zice că-i moartă dacă n-ar mişca uşor din buze. Săraca ... ea tot numără. Nanosecundele. Acu’ ce să vă zic. Nush dac’aşteaptă tot sfârşitu’ lumii sau dezgheţul.

¹[BÂTLÁN, bâtlani, s. m. Pasăre de baltă din ordinul picioroangelor, înaltă de un metru și chiar mai mult, cu pene cenușii, cu gâtul, cu ciocul și picioarele lungi și cu un moț de câteva pene date pe ceafă; stârc cenușiu (Ardea cinerea)]

²MÚIE s. f. (Arg.; folosit adesea art. și mai ales în expresii) Gură, fleancă. (din țig. mui (Graur, Juilland)

Debitător şef: Mary-Joe

Codebitător şef: Flor’cica

In vizita la GENICOLOG

N'am mai scris de ceva vreme, însă ceea ce urmează sunt obligată să postez căci e damn funny:
Aşadar, astăzi amica A. ne-a povestit Flor'cicăi şi mie că ieri a fost la ginecolog. Până aici nimic deosebit, însă cică mama prietenului ei, respectiv viitoarea ei soacră (sper să nu) a ţinut morţiş să o însoţească. Foarte ciudat n'ar fi nici asta, însă madam' soacra nu numai că a însoţit'o dar a intrat cu ea şi în cabinet la domnu' doctor, asfel încât amica A. a ajuns să facă "umeri-craci" cu domnu' doctor, de faţă cu mama soacră, care supraveghea atent investigaţiunea. Amica A. a murit de ruşine, domnu' doctoru' a murit de râs, iar mama soacră a fost singura satisfăcută. În faţa acestei istorioare, noi, io si Flor'cica am rămas ca la dentist şi ne-am gândit noi aşa şi am început, evident sub formă de bârfă şi caterincă, următoarea discuţie pe messenger. Avertizez, conţine mici pornografii, căcănării şi porcisme necenzurate.

Deci:

flory1blue: deci...te duci cu mama la GENIcolog?
Mary-Joe: mai nu stiu ce sa zic, il prefer pe taica'tu
flory1blue: pai sa stiu
Mary-Joe: ori frac'tu daca e dispus
Mary-Joe: adica ma gandesc ca au mai multa experienta
flory1blue: sa mai arvunesc si vreo 2 vecini
Mary-Joe: chiar te rog
Mary-Joe: faci tu asta pentru mine?
Mary-Joe: eu n'am indraznit sa zic
flory1blue: evident
Mary-Joe: iti foarte multumesc si iti raman proFUND indatorata
flory1blue: adica....sa fie acolo ca la spectacol
Mary-Joe: da' zi'le sa ia niste bannere cu ceva de genul: Maricico, hai ca potiiii, Maricico - jos chilotiiiii, d'astea
Mary-Joe: intelegi?
Mary-Joe: niste baloane, ceva
Mary-Joe: adica sa fie atmosfera
flory1blue: bine ..
flory1blue: ma gandeam si la niste prieteni
flory1blue: dar..avand in vedere ca nu ai vrut sa-i ajuti .... nu pot apela
Mary-Joe: si daca se poate pe dl. N., care, in timpul consultatiei sa intervina prompt, din 2 in 2 minute: auziti, am si eu o chestiune cu dumneavoastra
flory1blue: cred ca a venit H.
flory1blue: il vrei?
Mary-Joe: io zic ca in aceste conditii, consultatia mea ginecologica sa se desfasoare pe Lia Manoliu
flory1blue: 3D...zic
Mary-Joe: si o sa ma gandesc pe cine bag la tribune si pe cine la peluze
Mary-Joe: si o punem de'o premiera
Mary-Joe: pana una alta eu ma cac, unde zici sa ma exteriorizez in piata unirii sau la romana?
Mary-Joe: auzi
Mary-Joe: si vreau ca pe ecranul de pe Lia Manoliu, sa apara informatii de genul: am descoperit un chist, deci 1-0 pentru ovarul stang
Mary-Joe: ovarul drept recupereaza, 1-1
Mary-Joe: bine, in cazul lui A. cred ca vom juca fotbal american, ca parca acolo e cu 20-35
flory1blue: ce rele suntem fata
flory1blue: bine..sunt de ras astia
flory1blue: ma mir cum de nu s-a bagat si aia in pizda ei
flory1blue: sa se uite si ea..daca tot era acolo
flory1blue: sa intitulezi..
flory1blue: "o vizita la GENIcolog"
Mary-Joe: auzi, lasam intrarea libera sau percepem taxa?
flory1blue: pai...depinde
Mary-Joe: eu zic sa percepem taxa
flory1blue: daca faci asta pt stiinta...sa fie libera
Mary-Joe: insa joia intrarea libera pentru barbati
flory1blue: daca nu...sa castigam si noi ceva
flory1blue: joia?
Mary-Joe: pai da
flory1blue: de ce?
Mary-Joe: nu stiu, asa mi'a venit
flory1blue: aha..
flory1blue: pai....daca e 3D..trebuie sa dam si ochelari la intrare
Mary-Joe: clar
flory1blue: asa ca..luam bani
flory1blue: sa ne scoatem o cheltuiala
flory1blue: si..zic...
flory1blue: sa largim echipa
flory1blue: o luam si pe ..colega..
flory1blue: cu web-ul pe tâţe
Mary-Joe: da mai dar e criza si ma gandeam ca joi, de exemplus, ca sunt la ovulatie, sa facem o mica reducere, in sensul ca: vii insotit de un prieten beneficiezi de reducere 20%, vii insotit de mama soacra reducere 75%, vii si cu tata socru - gratuit dom'le
flory1blue: da....ai dreptate
flory1blue: gandesti ca un om de afaceri
Mary-Joe: bineinteles, tre' sa fac si eu un ban ca aci ... mor dracu' de foame
flory1blue: sa stii..ca..
flory1blue: una lume..ne-a luat-o inainte
Mary-Joe: auzi, crezi ca ar avea mai mult succes daca as face o clisma in direct?
flory1blue: la OTV
Mary-Joe: nu, la "Acces din Rect"
flory1blue: sa imi spui cand..
flory1blue: sa dau sms sa-mi iau si eu casa
flory1blue: mai asteapta...sa avem exculsivitate
flory1blue: sau macar ..un CHIROTAJ, ceva
Mary-Joe: n'avem
Mary-Joe: inca
Mary-Joe: dar lui A. i s'a spus ca se poate insarcina, deci ... pe viitor .... oricum facem foileton
flory1blue: daaa
flory1blue: avem subiect

PERLE

BIROU NOTARIAL - PERLE ALE CLIENŢILOR SAU ALE PERSONALULUI
1. "De ce a ieşit dl. notar?"

2. "Cât costă un notariat pentru cantină?"

3. "... să împuterniceze pe ..."

4. "... să ştampilească ..."

5. "La etajul unu ... pe scări?" (nu, cu liana pe fereastră)

6. "Staţi puţin să vă dau toate cerceficatele."

7. "Acolo scrieţi declaraţie.
In cifre?"

8. "Să-mi daţi buletinul şi certificatul dumneavastră de deces ..."

9. "... domociliată în ..."

10. "Unde vă trebuie, la R.A.R?
Nu, la Registrul Auto Român."

11. "Vreau şi eu să fac o moştenire.
După cine?
După mătuşa mea, e şi ea aici. (o succesiune se deschide doar după decesul unei persoane)

12. "Se colicită autentificarea prezentului înscris" (solicită)

13. "Dl. notant" (dl. notar)

14. "Dna. notariat n'a venit?"

15. Dată scrisă pe o cerere: 9 a 10 2002

16. "Autoturism marca SDODA FELICIA"

17. "Ouăle pe reşou fierb mai mâhnit" (mocnit)

18. "Mă va reprezenta în faţa instituţiilor pulice"

19. "Aici este ... cum să zic ... notariat?
Da!
Pot să fac şi eu naşterea?"

20. "Zice că a murit notariatul asta" (în sensul că "am auzit că a murit notarul ăsta")

21. "Vrei să o am pe cunoştinţă?" (conştiinţă)

22. "ISAURA se scrie cu S sau cu Z?
Cu "I" domnişoară!"

23. "Dă-mi şi mie craterul!" (cutter)

24. "Vreau şi eu o declaraţie monoparlamentară" (monoparentală)

25. "Vreau şi eu o promură" (procură)

26. "Câte clase aveţi?
Câteva."

27. "Ce studii aveţi?
Copiii."

28. "Am venit aici la domnul notarion."

29. "Am procuratorul la mine" (procura)

30. "Datele mamele mele" (datele mamei mele)

31. "Ce studii aveţi?
Ce e alea?"

32. "Astea (actele) daţi'mi'le înapoi că tre' să mai fac ceva pe ele ..."

33. "Sun-o pe D. să treacă ea o coaie prin fax"

34. "Puteţi să'mi faceţi şi mie un notariat?" (un act notarial)

35. "Mi'a lăsat (testament) până să moară, dar nu mai e cazul ... că trăieşte"

36. "Dl. M. o strânge-n mână şi pleacă" (factura)

37. Cererea scrisă a unui client: "Pentru avocat P.B., allias C.I.C.E.R.O (Coordonatorul Internaţional al Comunităţii Europene din România). Am poftă de o copie legalizată de pe succesiune. D.E."

38. "Procură d'aia ... să tragă gaze ..."

39. "Nu mi'aţi taxulat faxele" (nu mi'aţi calculat taxele)

40. Dl. Ţurţure (se ocupă de centrale termice)
Dl. Gheţu (repară frigidere şi aparate de aer condiţionat)

41. "Terenurile astea nu au tarcele şi parcea" (parcele şi tarla)

42. "Ai tendinţa de a tinde ..."

43. "Te autovindeci singur ..."

44. "M.: Deci, gata, cine a făcut caca să meargă să şteargă colacul wc'ului!
X: Bine fata mea, dar eu am făcut doar un mic pipi ..."

45. "Va putea institui ipoteci de orice rangă" (rang)

46. "Aici scrie parlalele ... adică tarcelele" (parcelele, tarlalele)

47. "Domnul B.I. în calitate de unchi şi mătuşă ..."

48. O cerere completată de un client:
"Subsemnaţii DRAGOMIR, domiciliaţi în BUCRET, vă rog să redactaţi şi autentificaţi DECLAŢI. Data: 10 96 14"

49. "Sunteţi căsătorită?
Nu! Adică da, dar trăiesc în concubinaj ..."

50. "Ai văzut ce'a făcut Brelusconi?"

51. "Am văzut un film cu actorul ăla ... Brulis." (Bruce Willis)

52. "... a făcut un chirotaj" (chiuretaj)

53. " ... hermosexualii aia ..."

54. "I'a jignit, le'a zis moguli ..."

55. "Vorbeau ceva la televizor despre nu ştiu ce gigălău" (gigolo)

56. "Are glasonieră în Bucureşti"

57. "Am fost la genicologie"

58. .... şi o dulceaţă de fetiţă care are doar 3 ani, afirmă (sau mai degrabă trage o concluzie): "Ştii că boul e soţia vacii ...".

... broken wings and self resignation ...

Aseară am reuşit să ma cert cu trei persoane, un taximetrist, o farmacistă şi o vecină. Chiar nu consider ca a fost vina mea. Eu sunt un om extrem de politicos şi cu foarte mult bun simţ (chiar prea mult). De cele mai multe ori, când nu'mi convine ceva, tac şi înghit. Încep să găsesc scuze şi sfârşesc prin a nu lua atitudine, chiar dacă am dreptate. Aseară, însă, pe fondul stresului acumulat în ultima vreme din cauza unor probleme cu adevărat serioase care păreau că nu se mai rezolvă, am cedat nervos. De trei ori. Cu toate astea, pot spune că am fost foarte civilizată, n'am ţipat şi n'am jignit pe nimeni. Doar mi'am spus punctul de vedere. Şi bine am făcut. Am închis gura a două dintre persoanele cu care am avut altercaţia, iar cea de'a treia şi'a cerut chiar scuze.

Frânturi. Îmi vin în minte frânturi ... de idei, de gânduri ...

Azi dimineaţă mi'au dat lacrimile ...
Eram in troleu, am ocupat un loc şi în faţa mea, pe două scaune stăteau doi copii. Am realizat după câteva momente că erau singuri. Un băieţel şi o fetiţă, îmbrăcaţi sumar. Eu eram înfofolită până'n gât şi tot simţeam frigul. Ei aveau doar nişte bluziţe de trening. Băieţelul să fi avut vreo 8-9 ani, slab şi cu ochii încercănaţi, ca după plâns mult. Fetiţa cred că avea vreo 4-5 ani, ceva mai zglobie, dar la fel de slăbuţă. I'am întrebat dacă sunt fraţi şi le'am oferit o prăjiturică, rugându'i s'o împartă. Frăţeşte. Băiatul mi'a confirmat că sunt fraţi şi a refuzat prăjitura, politicos. M'am îndârjit, părându'mi rău că nu am avut două, şi i'am întins'o fetiţei, care a luat'o, recomandându'i să'i dea jumate şi fratelui. Se uitau la mine cu ochi mari, fetiţa zâmbind, iar fratele trist. Am simţit că mi se rupe inima. Fratele a desfăcut poleiala prăjiturii şi i'a dat'o surorii, care a mâncat'o pe toată. Sunt sigură că ar fi vrut şi băiatul, dar n'a cerut. A lăsat'o pe ea s'o mănânce toată. Au coborât înaintea mea, iar mie mi'a venit să mor de ciudă şi de neputinţă. Oare unde se duceau? Doi copii singuri la ora aia? Oare unde se duceau? şi care'i povestea lor? Ca să scap de frustrare, mi i'am imaginat pe amândoi, peste ani şi ani. Sunt bine, au crescut frumos. El e pilot de avion, iar ea e medic pediatru. Au amândoi familii şi sunt fericiţi. Şi de fiecare dată când el se întoarce dintr'o cursă, se întâlnesc într'o cafenea şi petrec o oră împreună. Frate şi soră. El îi aduce mereu câte un cadou frumos cumpărat de prin ţările pe unde merge, iar ea îi aduce prăjitura lui preferată. După care, se despart îmbrăţişându'se şi pleacă fiecare la familia lui.
Azi, la serviciu, am remarcat status'ul de messenger al uneia dintre cele mai vechi şi mai dragi prietene ale mele, A, care suna cam aşa: "broken wings and self resignation". Am dedus că nu'i una dintre cele mai bune zile ale ei şi am sunat'o. Nu mai vorbisem de vreo două luni şi ceva. A început să plângă aproape instantaneu. Este tristă şi dezamăgită. Nu i s'a întâmplat nimic ... nimic bun de multă vreme. E de'o vârstă cu mine şi cred că începe s'o apese singurătatea. Nu mai are poftă de mâncare, a slăbit mult (nu era grasă nici înainte) şi doarme mult ca să nu mai fie nevoită să facă faţă apăsării. Am înţeles'o perfect. Am fost şi eu acolo şi nu odată. E un sentiment oribil. Atunci când ai impresia că nu e nicio cale, nu mai e nicio speranţă, nimic bun nu se mai întâmplă, iar tu funcţionezi din inerţie. Am încercat cât am putut, s'o încurajez şi nu ştiu cât am reuşit. Îmi este foarte dragă fata asta, iar eu, pentru a doua oară pe ziua de azi m’am simţit neputincioasă … Urmează să ne vedem zilele astea şi să ne descărcăm sufletele. Eu acum nu am astfel de probleme sau cel puţin nu le mai văd momentan. Am altele ... şi, în ceea ce mă priveşte nu mai am timp să mă gândesc şi să mai sufăr şi pentru aşa ceva. Dar ştiu cum este …
… şi lumea nu s’a oprit în loc, timpul nu a stat ...
De ce? De ce nu încremeneşte timpul? De ce lumea nu se opreşte în loc atunci când un om are o problemă, atunci când un om suferă, atunci când un om moare? De ce?
Întrebări stupide ... nu s’a oprit timpul nici când a murit Iisus, nici când moare Papa sau Dalai Lama, cu atât mai puţin nu se va opri timpul că doi copii sunt înfriguraţi, că A se simte singură şi nefericită şi că eu am problemele pe care le am ... Singuri trebuie să ni le rezolvăm pe ale noastre şi singuri trebuie să găsim calea ca să mergem mai departe ...
Dar sunt oricând binevenite o mână întinsă şi o vorbă bună ...

Cate? 4! Ce 4? Ce cate?

Criza financiară loveşte în orice domeniu, însă am impresia că afectează mai mult materia cenuşie, ucigând cu sălbăticie neuronii, şi aşa într'un număr îngrijorător de mic, ai unora care s-au născut în puf, iar acum se dau de ceasul morţii c'o să'i mănânce sărăcia, iar pentru a atenua efectele dezastruoase, fac economie exact unde nu trebuie.
De exemplu, la noi la birou s'a refăcut inventarul de consumabile, fără de care ne putem uita unii la alţii şi râde ca pizda'n târg care vinde linguri (ceea ce facem oricum).
Şi s'a achiziţionat un număr de:
-4 holograme şi jumătate,
-3,14 etichete,
-1/8 topuri hârtie,
-3 ml tuş roşu (negru nu s'a achiziţionat fiindca îl vom fabrica în incintă, folosind ceva lac de unghii, dizolvant şi mină pisată de la sfertul de creion cumpărat şi identificat mai jos. deja unul dintre angajaţi a fost însărcinat să meargă să dea un acatist la biserică ca să nu sară dracu'n aer coşmelia, Doamne iartă'mă),
-un sfert, adică 1/4 de creion,
-2 pixuri din care unul e la mâna a doua şi
-şi atât.
Mă scuzaţi, revin cu o mică rectificare, s-a achiziţinat cota indiviză de 1/8 din cota indiviză de 1/2 dintr'un top de hârtie, pe care nu o putem totuşi folosi, întrucât fiind în indiviziune cu magazinul de la care s-a cumpărat, nu ştim care parte din coli ne aparţine nouă şi care parte aparţine magazinului, motiv pentru care va trebui să facem un partaj. Ne'am dat dracu'. Asta ne'ar mai lipsi un litigiu pentru cota indiviză de 1/8 din cota indiviză de 1/2 din topul de hârtie.
În schimb, unul dintre angajatorii noştri şi cel considerat a fi mai pălit la creier de criză, şi'a achiziţionat una pereche de ochelari, care a costat cât rechizitele noastre pe 4 ani jumate (şi asta într'o perioadă de maximă înflorire şi prosperitate). Mă gândesc că a fost o investiţie bună, întrucât ochelarii ăştia se pare că sunt de ultimă şi cea de pe urmă generaţie de binoacle, lupe, monoacle, care, culmea măresc numărul şi cantitatea de papetărie pe cap de mândru angajat al mândrei firme'nfloritoare. Adică e ca pe vremea lu' nea nicu', când recolta strânsă depăşea hectarul.
Azi dimineaţă nu'mi găseam capsatorul şi m'am gândit că mi l'a subtilizat vreun coleg puternic afectat de criză. Dar pe urmă m'am gândit mai bine şi mi'am dat seama că totuşi eu n'am murit încă. Numai când mori îţi iau alţii chestiile, fiindcă tu oricum nu mai ai ce face cu ele.
Acum trebuie să închei transmisiunea directă, fiindcă au trecut cele 34 minute de curent electric la care am avut dreptul pe săptămâna asta.
Ta, ta ...

P.S. Şi pentru că se ştie că cafeaua agită, temându'se de un protest spontan al celor 3 virgulă 4 angajaţi, ni s'a tăiat raţia zilnică. Acum ni se serveşte o zeamă lungă din nişte buruieni crescute cu multă grijă şi dragoste chiar în cei 0,45/0,75 m de grădină din faţa firmei. Mie îmi miroase a spălare de creier, dar cine sunt eu să mă opinez acilea? Iar acum chiar că nu mă mai joc, fiindcă Flor'cica a primit jucărie nouă, iar eu nu. Mă duc să dau cu protestu' de garduri.

... că de restul mi se rupe "expadrila"!

"Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale Din această dilemă nu puteţi ieşi. Am zis!".

Cu toate că am încercat’o şi eu de câteva ori, urăsc totuşi sau hai să zicem că’mi displac foarte mult persoanele care, cu toate că te văd de la început cum eşti sau cel puţin au mai mult decât o vagă idee, te acceptă şi te iau de bun, după care încearcă din răsputeri să te schimbe. Fiindcă au ele impresia CA CAracterul lor este un fel de etalon, iar tu tre’ neapărat să te aliniezi. Pula, pizda, coaiele … pardon, my bad!!!
Păi bine bah, boule, chiar crezi că mă mai poţi schimba pe mine la 31 de ani?! Şi de ce să mă schimbi? Ţi se pare cumva că ideile tale şi comportamentul tău sunt mai date dracului decât ale mele? Eu m’am săturat şi refuz să mai fac ceva, cumva doar fiindcă îi place sau nu’i place lu’ drăcică şi lăcică. E de preferat să fac exact ce şi cum mă taie capul şi cum vreau şi cum simt, ca mai apoi, dacă vine vremea să scot din sertar afişul cu “loc de dat cu capul” şi să’l înfig în perete, măcar ştiu dracu’ că e greşeala mea, afişul meu, zidul meu, capul meu şi, respectiv cucuiul aferent.
Când iţi pasă prea mult de unul sau de altul, ajungi într'un final să uiţi de tine, iar asta chiar nu trebuie să se întâmple. Mai dă'i în pula mea pe toţi marţafoii şi pe toate matracucile, filfizoni închipuiţi.
Din pacate traim într'o societate de rahat şi prea multe dintre lucrurile pe care ne'am dori să le facem, nu ne sunt accesibile. Să renunţ şi la puţinele lucruri care'mi sunt la'ndemână şi care'mi plac, doar pentru că nu's pe gustul lu' Gigel şi Ionel, mi se pare stupid.
P.S. Nu'mi cer scuze pentru limbaj, fiindca tocmai asta'i ideea ... aici poti sa scrii ce vrei, cand vrei si despre ce vrei, chiar cu riscul de a fi vulgar. Cateodata doar asa reusesti sa punctezi. Iar cuvintele folosite se regasesc in Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. Şi daca totusi am zgariat retina "sensibElicoasa" a vreunui personaj si mai "sensibElicos", ii recomand "Povestea Pulii" a dragului nostru, Ion Creangă.

P.P.S. Căline aştept următorul post. Ai vreo pereche de "expadrile"? :)).

Uite o curte plină de bătătură ...

De ce nu e bine să cunoşti vedete?

Adică de ce nu e bine să te bagi în seamă cu actuale vedete, foşti Gigei, Ionei şi Costei, adicătălea prietenii tăi din copilărie ...
Păi răspunsul e simplu ... tocmai d’aia, fiindcă ei ajunseră vedete iar tu nu. Fiindcă dovleacul lor s’a transformat în caleaşca, iar p’al tău l’a făcut mă’ta plăcintă. Păi de un’ să ştie bre biata femeie că tocmai ţi’a futut şansa să devii şi tu „cineva”? Şi tot aşa, la ei castelele construite’n Spania în copilărie deveniră în mare parte reale, la tine castelul tău se cheamă apartamentul nr. 2, două camere, semidecomandat, care’i pe numele lu’ tac’tu. Ei au terasa cât apartamentul tău şi jumate dintr’a lu’ vecinu’. Tu ai balconul cât să’ncapi tu dar doar pe verticala. Ei ies pe terasă şi’şi beau liniştiţi da’ cu talent cafeaua, fericiţi că’ncepe o nouă zi când ei sunt vedete. Tu ieşi în balcon, admiri ghena din spatele blocului, simţi în plete zefirul şi’n nări simţi ceva ... greu şi te ofileşti instantaneu şi’ţi vine să leşini, dar te abţii că n’ai unde, că tu’ncapi doar pe verticală.
Ei au talent, tu nu. Ei se mişcă cu talent, vorbesc cu talent, cântă cu talent, îşi suflă mucii cu talent, se cacă şi se fut cu talent. Tu nu! Că doar nu poate nimeni să spună că Simona Senzual mai ajungea vedetă dacă nu se mişca aşa cum ştia ea mai bine şi pe unde ştia ea mai bine, adică cu talent. D’aia ei sunt vedete iar tu nu. Se uită la tine sau cel puţin aşa crezi şi te bucuri, gândindu’te că până la urmă sunt şi ei oameni şi şi’au amintit cu plăcere de tine şi’ţi faci mea culpa că i’ai judecat greşit. Fals. Nu se uită la tine, se uită prin tine sau pe deasupra ta, căci tu nu prea exişti. Tu n’ai talent şi dacă n’ai talent nu eşti vedetă şi dacă nu eşti vedetă, pentru ei eşti ceva aşa ... din decor, ceva faună sau floră, depinde. Ei, spre deosebire de tine, sunt capabili să emită judecăţi proprii de valoare. Tu nu, că pe tine nu te duce dibla. Ş’avem aşa:

Oana Zăvoranu:
„Am cerut sa-mi puna si mie bibeloul meu si sufletelul meu frumos, ca este o superbitate, sa mi-l puna si mie, sa-mi faca si mie catarul asta. Si-atunci videoclipul sa si-l tina, pentru ca ti-ai batut joc de motanul meu! Cel mai tare m-a durut motanul meu, care-a stat 14 ore aproape intr-o batjocura, fara sa faca pipi, fara sa mananca... “
Loredana Groza:
.”Sunt oameni care nu poti sa le bagi lucrurile in cap nici cu forcepsul”
.”Sigur ca am auzit de El Nino. E numele unui cantaret de muzica latina, nu ?”
Andreea Raicu:
“Asa ca daca v-a placut Dragos il puteti sustine la numerele care apare chiar in acest moment pe ecranele televizoarelor dumneavoastra. “
Andreea Marin:
“Dumnezeu a pus mana pe umerii nostri ca si cuplu.”
Delia Matache:
“Promit ca am sa dau tot ce pot, tot ce am mai bun si toata energia, tot spatiul din lume, tot... pentru asta.”

Claudiu Raducanu, care, cândva era dispus să se mute într’un blocnotes, întrebat fiind ce-ar trebui să facă autorităţile cu această caniculă care omoară oameni, vine cu următorul răspuns demn să rămână în anal, pardon (greşeala mea), în analele istoriei vedetelor: „Păi, Poliţia ar trebui să-l aresteze pe Caniculă ăsta, dacă e aşa periculos!“.
Şi’atunci, cum poţi tu, umil locatar (că propretar e tac’tu) al apartamentului nr. 2, semidecomandat şi cu vedere la ghenă, să te ridici vreodată-niciodată la un asemenea hal, pardon (din nou greşeala mea), grad, la un asemenea grad de cultură şi valoare şi talent?

Am scris cele de mai sus (şi recunosc că am exagerat într’o oarecare măsură) întrucât nu mai târziu de aseara, am avut ocazia să revăd un fost amic, actualmente vedetă cu ştate grele, care, ce’i drept m’a recunoscut, însă s’a uitat la mine ca şi când faptul c’am îndrăznit să’l salut a fost mai mult decât inoportun. N’aveam pretenţia să ţopăie de fericire şi să mă ia în braţe, însă cândva, împreună cu el şi alţi mulţi prieteni, ne vedeam zilnic, beam pepsi, mancam îngheţată şi ... construiam castele’n Spania.

P.S. Cred ca titlul de mai sus e dintr'altă telenovelă ... da' ăsta mi'a venit :)).

And the Oscar goes to ...

Ahhhhhhh! Sunt atât de emoţională … nu po' pentru ca să cred … n’am cuvinte (adevarul e că fără astea am rămas de mult, la câte blog’uri am scris în ultima vreme). În primul rând aş vrea să mulţumesc familiei mele, care m’a născut mama mea şi lu’ prietenii mei care este şi a fost alături de mine şi pentru supriza care mi’a făcut’o şi care pentru că m’a votat. Shukran!

Acum, lăsând gluma la o parte, se pare că am primit un premiu de la Cristina. Şi fiindcă n’am mai primit un premiu dintr’a şaptea (cred), mă declar fericită. Aleluia, să fie primit! Cristina iţi multumesc.

Regulile sunt simple:
1. Afişarea premiului (da’ io nu’l afişez fiindcă nu ştiu care’i ăla)
2. Afişarea link’ului celui care a oferit premiului. http://taceriferecate.blogspot.com/
3. Premiul va fi oferit altor 10 bloggeri (da’ io nu cunosc atâţia bloggeri aşa că îl voi oferi doar celor de mai jos).
(E bine, am încălcat cam toate regulile …).
Premiul (când vom elucida care’i ăla) merge mai departe la …
1. Călin - http://calin-crainic.blogspot.com/
2. Cristina - http://taceriferecate.blogspot.com/
3. Larry - http://larrymatta.blogspot.com/
4. Madonia - http://madoniaiulia.blogspot.com/
5. Cristi Blaga - http://blagamethods.blogspot.com/


6. Gigel - http://gigelitatea.blogspot.com/
7. Dan Gheorghe - http://unsimpluom.blogspot.com/
8. Serginiu - http://www.serginiu.com/
9. Florentins - http://florincoman81.blogspot.com/
10. … Gata, nu mai ştiu …

RUN FORREST, RUN!!!

Când e timpul să "let go" şi să "move one"?
Am crezut ani în şir că e o întrebare simplă, dar care necesită un răspuns complicat.
Ete că m'am înşelat. Da, până şi geniile se înşeală câteodată.
Adevărul este că întrebarea este puţin tricky, însă răspunsul este de o aşa simplitate încât rămâi prost.
Ideea este că de la bun început când vezi că ceva nu merge, că ceva nu'ţi convine, că nu este tocmai cum te aşteptai, atunci e momentul sa renunţi şi să mergi mai departe. Din start!
Nu mai face compromisuri, nu mai lăsa de la tine, nu te gândi că poate doar ţi s'a părut că e naşpa şi că de fapt lucrurile sunt minunate că nu's, renuţă şi gata. Prima impresie, primul impuls sunt cele corecte. Simţi că'ţi vine să fugi?! Fugi, prietene! Nu te mai gândi fiindcă nu mai ai la ce. Nu'ţi mai căuta şi nu mai găsi scuze nimănui. Pleacă, du'te cu Dumnezeu, căci nu pierzi nimic, ba din contră te scuteşti de extrem de multe neplăceri, care s'ar traduce prin: nervi, stres, apatie, insomnii, oboseala cronică, lipsa poftei de viaţă şi o suferinţă enormă pe care cu toate că o simţi cu toată fiinţa este de o aşa natură încât nu eşti nici măcar în stare s'o defineşti (enumerarea nu este limitativă ci doar exemplificativă).
Alege să rămâi şi'atunci o să te trezeşti prins într'o "afacere" atât de încâlcită, de înnodată şi de încurcată de nu te mai descurcă nici dracu. Şi'atunci, pentru o vreme o sa'ţi vină să'ţi tragi palme ... la propriu şi să te duci pulii de suflet.
Personal, am o intuiţie foarte bună, rar dă greş. De multe ori mi'am ascultat intuiţia şi am sfârşit prin a mă felicita, însă s'a întâmplat de câteva ori să n'o iau în seamă şi să mă gândesc că nu poate fi chiar aşa rău. Ohhhh! Ce greşeală! Ce oroare, pardon eroare, ce eroare!
Facem des greşeala să pierdem din vedere lucrurile cu adevărat importante, cărora atunci când trebuie şi când putem s'o facem nu le acordăm atenţia cuvenită şi nu ştim să ne bucurăm de ele. În schimb ne lăsăm doborâţi şi schingiuiţi sufleteşte de lucruri, fapte şi oameni care chiar nu merită. Şi'atunci a cui e vina?
Bah Forrest, îţi vine să fugi? Atunci bagă dracu'a cincea şi fugi mâncând pământu' şi cam unde vezi cu ochii. Fiindcă dă'mi voie să'ţi spun, oriunde'n altă parte e mai bine.
Aşa că ... RUN FORREST, RUN!!!

SA NE LEGAM LA CAP. CE DACA NU NE DOARE, NE STA BINE SI E COOL! FOILETON

Azi mi'am luat hainele de "ma doare'n pula". Azi nu scriu cu diacritice fiindca n'am chef si oricum ma doare'n pula. Am dat aseara un cap in grinda de'am vazut nu stele verzi ci direct Calea Lactee. Culmea mi s'a parut cunoscuta si sunt mai mult decat convinsa c'am mai vazut'o in cateva ocazii. Eu cand merg pe un drum, merg si tot merg, c'o fi lin c'o fi spinos, continui sa merg ca eu sunt "jmechera" si pot. Ce daca ma impiedic la tot pasul, ce daca primesc bobarnace, ce daca'mi creste tensiunea si'mi plesnesc creierii, ce daca in stanga si'n dreapta sunt drumuri mai bune, eu ma duc ca-calu pe drumul meu, fiindca doar p'ala il vad si mi se pare minunat. (Esti proasta!!!) Ce? Cine'a zis asta? Anyway ... Nu ma abat decat atunci cand vine unu' si'mi trage una'n freza cu cheia franceza. (Fah, esti proasta?!) Ok, de data asta nu mi s'a mai parut, cineva afirma sau ma intreaba daca sunt proasta. Ce dracu' sa raspunzi la asta? "Da, sa traiti! Sunt dar ma tratez, iau pilule."
Chiar, ce bine era sa existe pastile pentru tratat prostia. "Buna ziua, doamna farmacioasa, dati'mi si mie o pilula pentru prostita acuta. Domnu', la mata' se vede clar, s'a extins, ia tot tubu' odata, de fapt, ia tot baxu'."
Ma gandeam acum ca eu si cu mine suntem mai multi, dar unde sunt mai multi iese harmalaie si iar nu e bine.
(Ai nevoie de o camasa de forta.)
Dar de ce? ca nu's violenta ... inca.
(Asa ... preventiv.)
Sometimes I think I'm the Queen of the Universe :).
(Esti pe dracu ...)
Gata!!!! M'am plictisit, e unu' care ma apostrofeaza si ma calca pe nervi.
... si oricum ma doare'n pula.
You're so much more than a fish to me, my little friend beneath the sea ... ;)

Crap aka Rahat

Cred că trebuie să’mi pun ordine în idei. De fapt, mai întâi tre’ să fac rost de nişte idei şi pe urmă să le pun în ordine. Nu mai e nimic amuzant pe lumea asta. Azi am trecut pe lângă un nene care stătea cu burta la soare, lângă un colţ de fostă cofetărie actuală bancă. Şi cum stătea el aşa pe scaunul lui din plastic, când am trecut pe lângă el tocmai ce se rupe plasticul şi odată cu plasticul se face praf scaunul şi ne mai fiind scaunul în firea lui, s’a împrăştiat nenea. Ha, ha, ha! Ba nu! Retrag „ha, ha, ha’ul”, fiindcă nu mi s’a părut nimic amuzant. În mod normal m’aş fi făcut stacojie la faţă de râs, dar azi nu. Azi în loc să „hăhăi” m’am bosumflat şi mai tare. Clar, e ceva în atmosferă care’mi afectează mie cheful de ... orice. Obişnuiam să fiu mult mai amuzantă şi mai amuzată. Acum mi se pare totul ca o comedie proastă la care ai vrea să râzi însă realizezi că n’ai de ce. Şi în loc să râzi te trezeşti cu o grimasă cât China înghesuită pe faţa ta. Da, clar eram mai spirituală acum vreo săptămână. Am pus eu de ceva vreme distracţiile pe planul doi (nu prea am o idee clară despre ce se află pe primul loc, însă tre’ să fie ceva măreţ, de au retrogradat distractiile), însă nu mă gândeam că în acelaşi timp mi’am pus frână la creier.
Şi uite aşa am reuşit să scriu trei aberaţii şi asta doar într’o singură zi. Încep să mă pricep la chestii d’astea. Ei bine, asta găsesc eu că fuse amuzant. Ba nu!

Cel mai tare blog ever RELOADED

Mi s'a făcut ruşine de ce am scris mai jos şi am venit cu o completare ca să ies cu faţa curată.
Azi e vineri şi e bine că e vineri fiindcă de 5 minute intrai oficial in week'end. Îmi place în week'end, niciodată nu'mi fac program dar întotdeauna sfârşesc prin a avea unul. Diseară, m'am hotărât, mă duc în bar. Nu contează în care, bar să fie. Dar la câtă imaginaţie (n')am şi la cât de dornică de senzaţii tari sunt, probabil voi sfârşi în acelaşi veşnic bar (pub and more). Măcar de'aş schimba dracu' masa. Dar nuuuuuuuuu, stăm la aceeaşi masă şi pe acelaşi loc. Mi'e teamă de schimbări. M'a învăţat pe mine cineva, nu mai ştiu cine dar oricum n'are relevanţă, că dacă ceva merge bine de ce să încerci să schimbi. La prima vedere pare logic, însă uite unde m'a adus pe mine zicala asta. Ceva merge, nu ştiu ce sau măcar în ce direcţie, dar meeeerge, chiar mi'a luat'o înainte. Adică am 31 de ani şi nu stiu de ce şi când îi făcui pe toţi. Eu clar nu'mi aduc aminte. Ştiu că aveam 20 şi acum am 31. De ce? How the hell should I know? Eu cred că sunt amnezică. De fapt, când eram mică eram total îndrăgostită de Peter Pan, asta ar explica multe. Adică cum să fii responsabil şi să te comporţi ca o persoană matură de 31 de ani când tu te simţi de 20? Dacă ar fi aşa, ar trebui ca diseară în loc să merg în bar, să merg la teatru. Şi dacă tot merg în bar n'ar trebui să stau mai mult de juma' de oră, timp în care n'ar trebui să beau mai mult de juma' de bere, timp în care n'ar trebui să flirtez decât cu juma' de bar. Însă fiindcă îmi imaginez în continuare că am o vârstă care'mi permite să fac cam tot ce'mi trece prin cap, mă voi duce în bar unde voi sta până mă dau ăia afară, voi bea până o să'ncep să văd că ninge'afară şi mă voi băga în seamă cu tot barul, fiindcă eu sunt o persoană drăguţă şi foarte sociabilă şi mi se pare nedrept să fac discriminări. Asta numesc eu responsabilitate.
Ce ziceam la început? că vin cu completarea asta ca să ies cu faţa curată??? Cred că tocmai m'am făcut de nu mă mai spală nici Dunărea.
Tragic dar pe mine mă umflă râsul.
P.S. Flor'cică sper să ... ningă la munte. De fapt, nu ... că ar fi frumos, sper să ... cadă grindină şi să vă blocaţi în lift. Wow!!! Sunt un om rău.
Ştii doar că glumesc, sper să aveţi o vreme minunată şi să vă distraţi pe cinste.

Cel mai tare blog ever!!!

Pha, ce mă plictisesc!!! Îmi vine s'o bat pă Flor'cica. M'a lăsat singură în birou într'o zi de vineri şi a plecat la munte. Bravos!!!
Grozav ... tocmai ce am vărsat cafeaua pe...eeste tot.
Îmi vine să fac o "nemnie" şi cred c'o s'o fac. Până la urmă ce'aş avea de pierdut? Nimic, poate doar respectul de sine. Fleoşc ... de parc'ar fi prima oară. Lasă că'i deştept, se'ntoarce'napoi, iar dacă nu se'ntoarce îl declarăm nul şi găsim altul. Iar orgoliul meu va mai coborî şi el câteva grade sub limita pozitivă ... Asta să fie problema ... Dar şi dacă iese bine ... hmmm.
Maaamă Flor'cică, să vezi bătaia dracu' ce'ţi trag. Mă lăsaşi singură, iar combinaţia "Mary-Joe, singură cu gândurile ei într'o zi de vineri" ştie toată lumea că e dezastruasă. Dacă fac vreo prostie te consider direct răspunzătoare.
Câteodată îmi imaginez că pătrund în creierul meu ca într'o cameră ... goală. Nu'i nimeni acolo, doar unul mic care se plimbă cu capul în jos şi cu mâinile la spate. Pare tare amărât săracul şi extenuat ... de'ar mai fi şi alţii să'l ajute ... Neah!!!! Ar fi fost înghesuială şi s'ar fi creat confuzii ...
Cică Angelina Jolie şi Brad Pitt nu se mai înţeleg aşa bine zilele astea. P'ăştia ce i'o fi apucat!?
Damn it! Da' io mă plictisesc rău de tot ... Mă duc să'mi înjur angajatorul, asta ar trebui să'mi condimenteze puţin ziua ... sau zilele până la adânci bătrâneţi. Hmmm, bătrâneţea ... cred c'am îmbătrânit. Mă întreb dacă e timpul să apelez la chirurgia plastică.
Hai că mi s'a tăiat şi cheful de scris pe blog. Oricum e de toată jalea sau jena sau ... I pretty much suck! Yupiiiiiii!

Efect advers ...

Pilula! Ce ţi’e şi cu pilula asta, dom’le! Să presupunem că ai o banală durere de cap, dar ca orice durere de cap, fie ea şi banală, te sâcâie şi te’mpiedică să’ţi vezi de ale tale. Deci, trebuie să iei atitudine, şi ce faci? Iei o pastilă, evident. Ce ţi’e şi cu pastilele astea, dom’le! Ştiu, parc’am mai spus asta odată, dar ştiu şi de ce. Fii atent! Te doare „la cabesa” şi iei o simplă pastilă ca să tratezi o simplă durere de cap. Doar ca vezi mata’, te tratezi de una şi sunt şanse mari să dai peste mai multe. Eu mă feresc să mai citesc prospectul medicamentelor, că mă ia cu leşin, fiindcă’ţi trece una simplă şi s’ar putea să te apuce altele mai complicate. Adică, într’un fel, scapi de dracu’ şi dai de tac’su. Şi, da, doar de la o pastilă. Să luăm, de exemplu antinevralgic, căci ne doare capul, da? Păi stai tată, că nu e aşa simplu. Înainte să’l iei, trebuie să cunoşti următoarele: „Contraindicatii: Alergie sau intoleranta la salicilati si antiinflamatorii nesteroidiene (inhibitoare ale sintezei prostaglandinelor); alergie specifica la paracetamol; ulcer gastroduodenal in evolutie, boli hemoragice si risc de hemoragii. Prudenta in boala ulceroasa neevolutiva, astm bronsic, la renali (in administrarea indelungata) si in timpul sarcinii (se va evita primul trimestru si in ultima luna). Se administreaza cu prudenta sau se evita (dupa caz) asocierea cu anticoagulante cumarinice (risc crescut de hemoragii), glucocorticoizi (risc de ulcer si hemoragii), metotrexat (creste toxicitatea acestuia), sulfamide antidiabetice (risc de hipoglicemie), probenecid si sulfinpirazona (efect uricozuric scazut), spironolactona (efect diuretic scazut).”
Adică, stai băi vere, de unde muşchiu’ meu să ştiu eu dacă tolerez sau nu SALICILAŢI ŞI INFLAMATORII NESTEROIDIENE şi, la fel, de unde dracu’ să ştiu eu dacă vreo altă pastilă pe care (presupunem) c’am luat’o mai devreme ca să mă tratez de altceva (căci deh, am o vârstă şi încep spondiloza, Băile Felix şi Amara), şi pe care nu mi’a recomandat’o medicul, însă farmacistul mi’a dat’o cu încredere, nu cumva conţine ANTICOAGULANTE CUMARINICE ŞI METOTREXAT? Să fim serioşi, pentru mine cuvintele astea sunt greu de pronunţat, dar să mai ştiu şi ce înseamnă. Dar nu’i problemă, dacă nu ştiai dinainte la ce eşti intolerant şi la ce faci alergii, clar eşti pe cale să afli. Şi vei spune sigur “băga’mi’aş … ‘tu’i mama mă’sii de treaba, sunt intolerant!” Asta bineînţeles, dacă mai apuci să spui ceva, dacă nu, faci şi tu un şoc anafilactic şi te ia dracu şi asta este. Mare pagubă … Dacă totuşi, tolerezi şi nu eşti nici alergic, nu’i problemă, căci tot n’ai scăpat de tot, fiindcă urmează (mai mult ca sigur, la cât de norocos te ştii), Reactiile adverse: Epigastralgii, greata, voma; reactii alergice diverse, eruptii cutanate, bronhospasm; rar: reactii anafilactoide diverse, cu asfixie sau colaps (intoleranta incrucisata pentru toate inhibitoarele sintezei prostaglandinelor); tulburari de ritm si cresteri ale valorilor tensiunii arteriale.”
Să dea dracu’, ce mişto! Mi’a trecut durerea de cap, dar mi’e greaţă, îmi vine să vărs, mi’a ieşit ceva pe piele, e drăguţ totuşi că’s repartizate uniform, simt că mă axfisiez şi intru în colaps, drept pentru care, simt că mă ia iar durerea de cap. Ş’acum, ce’i de făcut? Ce pana mea să mai faci! Nimic, stai cât se poate de calm şi date fiind circumstanţele, o să’ţi iasă sigur (ochii), fă câteva mătănii, dă’te cu busuioc pe la nas şi roagă’te la toţi sfinţii şi dumnezeii să’ţi lase durerea de cap, da’ să ţi le ia p’alelalte, că nu erau necesare.
Acum, lăsând gluma la o parte, să mai zic una. Când mă pocneşte pe mine “prietena” mea, migrena, jur că mă doare la başcheţi de toate contraindicaţiile şi de toate racţiile alergice şi iau orice. Cică unele migrene pot ţine şi 72 de ore, continuu. Păi dacă m’ar lua vreodată vreo migrena (şi pentru cei care nu cunosc, sunt unele dintre cele mai groaznice şi infiorătoare dureri), care s’ar preconiza a ţine 72 de ore, cu siguranţă aş lua orice. ORICE, numai să ştiu că’mi trece. Chiar şi cianură, că cică’ţi trece de tot … mai întâi viaţa pe dinaintea ochilor (probabil), după aceea durerea de cap, după care iar viaţa … de tot. Dar cine mai stă să ţină cont de’un fleac, doar îţi trece durerea de cap, nu? Restul e efect advers ...